Sistemul de Pensii

1. Introducere

În plan autohton, primele forme ale asigurărilor sociale au luat fiinţă către sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX, iar pe măsura dezvoltării forţelor de producţie şi perfecţionării relaţiilor de producţie s-a creat un sistem propriu, naţional de asigurări sociale aflat într-o extindere şi perfecţionare continuă.

Asigurările sociale participă la repartiţia unei părţi din produsul naţional brut şi „reprezintă un mijloc de control asupra formării, repartizării şi utilizării acestuia când se alimentează, se repartizează şi se utilizează şi fondurile asigurărilor sociale”.

Trebuie menţionat că asigurările sociale sunt organizate pe baza următoarelor principii: principiul generalităţii, ocrotirea cetăţenilor în toate cazurile şi pentru întreaga perioadă de pierdere a capacităţii de muncă, salariaţii suportă într-o măsură mai redusă plata contribuţiei pentru asigurările sociale de stat, principiul ocrotirii cetăţenilor potrivit sistemului de salarizare sau în concordanţă cu venitul realizat, netaxarea actelor procedurale de obţinere a pensiilor de asigurări sociale, imprescriptibilitatea drepturilor de asigurări sociale şi drepturile de asigurări sociale nu pot fi predate .

2. Actualul sistem de pensii în România

Sistemul de pensii de stat din România şi-a arătat limitele. Aşa cum a fost conceput până acum, aceasta nu era suficientă pentru un trai decent, deoarece reprezenta doar 35% din salariul net. Sistemul de pensii de stat, introdus la începutul secolului trecut, a intrat în colaps. Eficient atunci, acum este total anacronic. Speranţa de viaţă a crescut, iar asta este foarte bine, pe de o parte. Pe de altă parte, se ajunge la situaţia în care există mai mulţi pensionari decât salariaţi, iar asta este foarte bine, pe de o parte. Pe de altă parte, se ajunge la situaţia în care există mai mulţi pensionari decât salariaţi care contribuie la fondul de pensii de stat.

România se află printre ultimele tări din Europa care nu au implementat un sistem de pensii private, Bulgaria făcând acest demers încă din 1994. Discuţiile privind introducerea noului sistem de pensii şi în ţara noastră au început de peste 10 ani, aceasta reprezentând una dintre condiţiile aderării la Uniunea Europeana. Noul sistem de pensii cuprinde 3 produse principale, conform modelului dezvoltat de Banca Mondială, în special pentru ţările în curs de dezvoltare: pensia de stat (pilonul 1), pensia privată obligatorie (pilonul 2) şi pensia privată facultativă (pilonul 3).

Pilonul 1: pensia de stat - până în prezent, singura pensie de care puteai beneficia era cea publică. În acest sistem angajaţii plătesc, obligatoriu, către stat un procent din venitul brut, iar aceşti bani sunt direcţionaţi către actualii pensionari, fără a fi investiţi. Practic fiecare angajat contribuie cu o sumă echivalentă cu 9,5% din salariu. La împlinirea vârstei legale de pensionare, ca fost salariat, se primeşte de la stat o modestă sumă lunară, care se situează la aproximativ 30-35% din ultimul salariu net. În acest context, sistemul este puternic afectat de un important dezechilibru demografic. În momentul de faţă, ne aflăm în situaţia în care avem 4,5 milioane de angajaţi, care contribuie la bugetul de stat cu sume dedicate pensiilor, şi peste 6,5 milioane de pensionari. Astfel, un salariat plăteşte pensia pentru 1.4 pensionari. Mai mult, pe de o parte, ne confruntăm cu un fenomen de îmbătrânire a populaţiei şi de creştere a speranţei de viaţă, iar, pe de altă parte, a fost înregistrată o puternică scădere a natalităţăţii. Aşadar, este dificil de apreciat care va fi, în viitor, raportul dintre salariaţii care plătesc contribuţia la sistemul de pensii de stat şi beneficiarii acesteia. E de aşteptat ca acesta să fie puternic disproporţionat şi se poate estima că peste 20 de ani pensia de stat ar reprezenta aproximativ 30% din ultimul salariu net.

Pilonul 2: pensia privată obligatorie - este un nou sistem de contribuţii individuale prin care sumele plătite ca angajat se strâng într-un cont personal şi banii sunt investiţi pe termen lung. Din punct de vedere financiar se plăteşte obligatoriu aceeaşi sumă platită pentru pensia de stat, singura diferenţă fiind aceea că o parte din contribuţia către stat va fi redirecţionată şi se va depune într-un cont, deschis pe numele celui care a optat pentru această pensie, la o firma privată de administrare. Ca participant la acest sistem se poate beneficia de venituri mai mari la bătrâneţe, deoarece se va primi atât pensia publică, cât şi o sumă suplimentară ca urmare a contribuţiei pentru o pensie privată obligatorie. Acest produs se adresează tuturor persoanelor care contribuie la sistemul de asigurări sociale de stat şi care au vârsta mai mică de 35 de ani. Persoanele cu varsta cuprinsă între 35 şi 45 de ani pot beneficia de un sistem de pensii similar, diferenţa fiind însă că, pentru ele, contribuţia este optională. Implementarea noului sistem presupune redirecţionarea unui procent de 2% către o societate de administrare a pensiilor private. Ulterior, în mod progresiv, prin mărirea acestei contribuţii cu 0.5% pe an, se va ajunge la un procent de 6%, în 2016. Funcţionarea noului sistem se bazează pe principiul gestionării individuale, fiecare angajat economisind şi investind pe termen lung pentru propria pensie. Persoanele cu vârsta mai mică de 35 ani au avut posibilitatea de a alege fondul de pensii privat îm perioada septembrie 2007 - ianuarie 2008, iar cele care nu s-au hotărât până în noiembrie, contribuţia lor va fi distribuită în mod automat. Alegerea va fi realizată de un program informatic ce alocă în mod aleator persoanele care nu s-au decis la societăţile existente, în funcţie de cota de piaţă (numărul de clienţi pe care îi deţin) la data de 17 ianuarie 2007. Pensia privată obligatorie presupune un proces de redirecţionare şi nu implică investiţii suplimentare peste contribuţiile actuale.