Societatea cu Răspundere Limitată în Perspectiva Legislativă Europeană

Anul 1950 simbolizează etapa primordială a constituirii Comunităţii Economice Europene şi implicit a reglementării activităţilor comerciale în Uniunea Europeană, materializată prin societăţile comerciale, printre care şi societatea cu raspundere limitată, denumită în continuare S.R.L. Deşi S.R.L-ul reprezintă un numitor comun al comerţului, legislaţiile naţionale prezintă diferenţe majore, care pot fi surprinse chiar în contextul legislaţiei statelor comunitare.

Diferenţele semnificative se referă la capitolul social, la numărul maxim al asociaţilor, la fracţiunile capitalului social, precum şi la modalitatea de organizare şi funcţionare a societăţii.

În primul rând, se poate constata o deosebire semnificativă a modalităţii sau formei de reglemantare a regimului juridic a acestei societăţi comerciale. În unele state europene , precum Austria, Danemarca, Germania, Spania, statutul juridic al S.R.L.-ului este prevăzut printr-o lege specială care guverneaza înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea societăţii.

Capitalul social

Pentru a putea dobandi calitatea de asociat, o persoana fizică sau juridică trebuie sa contribuie printr-un aport la formarea capitalului social. Cuantumul aportului este influentat in mod direct de valoarea capitalului social, care trebuie sa fie stabilita luand in considerare plafonul minim impus de legea nationala a statului in care se inregistreaza respectiva societate comerciala. In acest cadru, una din cele mai avantajoase reglemantari este instituita de actele normative britanice si irlandeze, care nu prevad un plafon minim al capitalului social. Acest aspect releva caracterul pragmatic al legislativului britanic care favorizeaza infiintarea unui numar variat de S.R.L-uri, in special de S.R.L-uri cu asociat unic. Legislatia romana s-a aliniat curentului majoritar prevazand un plafon minim al capitalului social, si anume de 200 Ron şi se divide în părţi sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei.

Mai mult, daca la infiintarea unei SRL în Olanda poate fi depus initial doar 25% din plafonul minim al capitalului social, in Spania, Suedia si Romania capitalul social trebuie sa fie depus integral. Astfel, variatiile legislative pot sa influenteze favorabil sau defavorabil activitatea comerciantilor. In segementul analizat, combinatia cea mai reusita este cea guvernata de legislatia britanica si irlandeza , care confera fondatorilor posibilitatea facila de infiintare a unei SRL in ceea ce priveste formarea capitalului social minim.

Numarul de asociati

Pentru constituirea unei S.R.L. trebuie sa fie indeplinit criteriul referitor la numarul minim de doi asociati si maxim de 50 de asociati. Acest criteriu deriva din caracterul “intuitu personae” al asocierii. Dispozitiile art. 22 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale prevad ca numarul maxim al asociatilor este de 50 de persoane. In Europa s-a dezvoltat un nou current ce are drept efect eliminarea numarului maxim de asociati. In prezent, doar unel state comunitare mai prevad aceasta conditie, de exemplu Franta, Irlanda si Luxemburg. Desi acest criteriu a fost inlaturat in majoritatea legislatiilor statelor europene, s-a mentinut principiul caracterului “intuitu personae” al asocierii, care a fost preluat de la societatile de persoane. In acest caz, se poate pune problema cum se impaca fundamentarea asocierii in temeiul increderii asociatilor si eliminarea acestei conditii. Atata timp cat modalitatea de transmitere a partilor sociale este limitata, fiind expres prevazuta de lege modificarea numarului maxim de asociati nu are implicatii majore. Astfel transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social. Transmiterea are efect faţă de terţi numai din momentul înscrierii ei în registrul comerţului.

Fractiunile capitalului social

Partile sociale reprezinta fractiuni ale capitalului social. Legea romana a societatilor comerciale prevede, in temeiul art. 202, alin. 2, ca poate fi exercitat transferul partilor sociale catre terti, numai in conformitate cu votul a cel putin trei patrimi din capitalul social. Contextul european este eterogen, pentru ca de exemplu in Grecia partile sociale pot fi transmise in mod liber, asemeni actiunilor, cu exceptia cazurilor cand actul constitutive contine clauze contrare. In aceasta situatie asocierea fondatorilor este similara cu cea din cadrul societatii pe actiuni, iar societatea cu raspundere limitata devine doar un satelit al societatii anonime. In principiu, in temeiul art. 193 alin.1 din Legea 31/1990 o parte sociala da dreptul la un vot. In contextul european au fost identificate diferite categorii de parti sociale precum: parti sociale fara drept de vot, parti sociale cu vot plural si parti sociale conditionate de cuantumul unei anumite sume de bani.