Soluționarea Litigiilor de Muncă de Către Judecătorie

1. Competenta materiala

Dupa desfiintarea comisiilor de judecata, judecatoria a devenit principalul organ de jurisdictie a munci.

Potrivit art. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila si art. 21 din Legea nr. 92/1992, judecatoria judeca toate procesele si cererile, în afara de cele date prin lege în competenta altor instante.

Asadar, legea stabileste competenta generala sau de drept comun a judecatoriei .

Potrivit dispozitiilor legale, judecatoria solutioneaza:

- litigiile de munca privind pretentiile banesti, indiferent de valoare :

- contestatiile împotriva desfacerii contractului individual de munca si litigiile privind reintegrarea în munca, inclusiv a persoanelor cu functii de conducere numite de organele ierarhice superioare, precum si a directorilor, directorilor generali si asimilatii acestora din organele centrale, precum si litigiile legate de încheierea si executarea acestui contract ;

- contestatiile împotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii personalului (inclusiv în cazul concedierilor colective);

- contestatiile împotriva modificarii unilaterale a salariului stabilit potrivit dispo¬zitiilor legale ;

- plângerile împotriva sanctiunilor disciplinare;

- contestatiile împotriva deciziilor de imputare, inclusiv actiunile în anularea angajamentelor de plata ; ¬

- litigiile privind carnetul de munca , completarea si reconstituirea vechimii în munca;

- litigiile în legatura cu executarea, modificarea, suspendarea si încetarea con¬tractului colectiv de munca ;

- cererile pentru constatarea neîndeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru declansarea sau continuarea grevei .

Judecatoria mai este competenta sa solutioneze:

- cererile pentru constatarea îndeplinirii conditiilor de reprezentativitate a organizatiilor sindicale de la nivelul unitatilor ;

- cererile de autorizare a functionarii, ca persoane juridice, a caselor de ajutor reciproc ale salariatilor, precum si de înregistrare a acestora în registrul persoanelor juridice;

- litigiile privind stabilirea ajutorului de somaj, a ajutorului de integrare profesionala si a alocatiei de sprijin . Aceste litigii sunt asimilate indirect cu litigiile de munca (desi între somer si directiile de munca si protectie sociala care platesc sumele respective nu exista raport juridic de munca), de vreme ce textul prevede ca aceste litigii “se solutioneaza de instantele judecatoresti, potrivit procedurii aplicabile litigiilor de munca”.

Privind competenta materiala a judecatoriei în solutionarea litigiilor de munca, în practica judiciara au fost retinute, de exemplu, urmatoarele solutii:

- schimbarea din functie a unui administrator, director al unei societati comerciale (pe actiuni), nu atrage competenta judecatoriei de solutionare a contestatiei pentru reintegrarea în functie, deoarece acesta este supus normelor legale care reglementeaza mandatul si nu dispozitiilor legislatiei munci ;

- normele de competenta materiala sunt imperative, neadmitându-se nici o derogare de la litera lor. Ca urmare, schimbarea locului de munca, dispusa unilateral de conducerea unitatii poate fi contestata la judecatorie si nu la tribunal ;

- este de competenta judecatoriei, ca instanta de drept comun, si solutionarea contestatiei împotriva deciziei de imputare emisa în sarcina functionarilor publici. În speta, ordinul de imputare a fost emis de un consiliu local împotriva secretarului acestui organism.