Statistică judiciară descriptivă

Statistica descriptivă reprezintă cea mai veche rădăcină teoretică a statisticii care apare odată cu practica statistică în cadrul universităţilor, în secolele XVI – XVIII, când descrierea cantitativă, numerică, a statelor privind populaţia, armata, bogăţiile solului, activitatea productivă şi comercială desfăşurată s-a amplificat, atingând perfecţiunea.

În prezent, organul central al statisticii este Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice (INSSE), organizaţie publică, independentă, guvernamentală, care are drept scop producerea şi difuzarea datelor statistice oficiale. Statistica oficială în România are drept bază juridică Ordonanţa Guvernamentală 9/1992 şi Legea nr.11/1994.

Statistica este ştiinţa care studiază fenomene şi procese din natură şi societate, relaţiile dintre fenomenele economice şi sociale, laturile cantitative ale fenomenelor în dependenţă de cele calitative.

Observarea statistică este prima etapă a cercetării statistice şi constă în culegerea şi înregistrarea, pe baza unor criterii unitare, a datelor individuale privind mărimea, valoarea, formele de manifestare ale caracteristicilor pentru toate unităţile statistice ce alcătuiesc colectivitatea supusă cercetării.

Observarea statistică trebuie să se realizeze pe baza unui plan, riguros fundamentat din punct de vedere ştiinţific, plan ce vizează două categorii de probleme:

- organizatorice;

- metodologice.

Problemele organizatorice se referă la:

- elaborarea şi tipizarea documentelor de înregistrare (centralizatoare, chestionare, formulare) şi a instrucţiunilor;

- sectorizarea teritoriului;

- recrutarea şi instruirea personalului care va executa observarea;

- popularizarea observării (dacă este cazul), prin mass-media, despre scopul şi natura observării, în vederea obţinerii unor date autentice.

Problemele metodologice se referă la:

a) stabilirea obiectului de investigaţie, prin delimitarea colectivităţii supuse cercetării;

b) alegerea unităţii de observare, a elementului individual al colectivităţii supuse cercetării, de la care se culeg datele statistice individuale. În funcţie de scopul observării se va stabili tipul unităţii statistice: simple sau complexe;

c) precizarea caracteristicilor utile cercetării, identificându-le denumirea şi variantele formelor de manifestare. Ele se formulează sub formă de întrebări clare, explicite.

d) timpul observării ce trebuie privit din două puncte de vedere: timpul la care se referă datele înregistrate şi timpul în care se înregistrează datele.

Timpul la care se referă datele poate fi un interval sau un moment.

Clasificarea observării statistice se poate realiza în funcţie de următoarele criterii:

- după numărul de unităţi statistice;

- după perioada de timp la care se organizează;

- după modul de organizare.

I. Din punct de vedere al gradului de cuprindere a colectivităţii studiate, observările statistice se clasifică în:

- observări statistice totale sau exhaustive: înseamnă consemnarea într-o formă unitară a tuturor unităţilor statistice ale colectivităţii studiate

- observări statistice parţiale: se efectuează asupra unei părţi a colectivităţii.

II. Din punct de vedere al timpului de înregistrare, se disting următoarele tipuri de observări statistice:

- observări statistice curente: ce se efectuează cu caracter continuu, sistematic şi operativ asupra faptelor şi fenomenelor, în timpul, la locul şi pe măsura apariţiei lor (Raportările statistice).

- observări statistice periodice: se fac la anumite intervale de timp, dinainte stabilite, egale sau neegale. (recensământ, ancheta, sondaj)

- observări statistice unice (ocazionale): se utilizează în cadrul unor colectivităţi de fapte şi evenimente discontinue, neobişnuite.

III. În funcţie de modul de organizare, se identifică următoarele categorii de observări statistice:

1).Raportările statistice sunt documente tipizate oficiale, prin care fiecare unitate economică sau instituţie publică este obligată să raporteze periodic forurilor în drept, rezultatele obţinute în urma desfăşurării unei activităţi.

2) Recensământul este o observare totală, de mare amploare, periodică, ce reprezintă situaţia la un moment dat a colectivităţii supuse cercetării.

3) Sondajul (observarea selectivă) este observare statistică periodică, parţială, prin care se culeg date şi informaţii numai pentru o parte a colectivităţii studiate, numită eşantion (mostră), urmând ca rezultatele obţinute să fie generalizate la nivelul întregii colectivităţi. Eşantionul trebuie să fie reprezentativ, să cuprindă aceleaşi structuri, uităţi cu trăsături esenţiale şi valori tipice, ca şi colectivitatea din care s-a extras.