Structura administrației locale din România comparată cu administrația din Belgia

STRUCTURA ADMINISTRATIEI LOCALE DIN ROMÂNIA COMPARAT CU ADMINISTRATIA DIN BELGIA

1. Consideratii generale

Dreptul comparat poate fi descris ca punerea fata în fata a legislatiilor diferite,având în vedere ca acest proces poate fi extins atât la spiritul si stilul întregului sistem legal,cât si la solutiile problemelor individuale.Dreptul comparativ este o metoda de a dobândi cunostinte,este capabil sa ofere o varietate de solutii la probleme mai multe si mai diverse decât cele oferite de o stiinta juridica cu preocupare nationala.Dreptul comparat îmbogateste si extinde gama de solutii si ofera persoanei care foloseste critic aceasta posibilitate o solutie mai buna la o problema concreta.Studii comparative sunt des folositoare pentru actiunile de pregatire a procesului legislativ si aceasta metoda de drept comparat faciliteaza atât crearea unui drept nou,cât si sarcina unei unificari supranationale de drepturi.Dreptul comparat poate fi o solutie pentru judecatori în interpretarea legii si în rolul lor de „creatori de legi”.

Cea mai importanta functie a dreptului comparat este de a pregati o unificare transnationala a dreptului,de a fi implementat în legislatiile nationale,al carui scop este de a reduce sau a elimina pe cât posibil diferentele dintre sistemele de drept nationale.

O unificare a legislatiei se poate realiza prin intermediul legilor uniforme,negociate între state si puse în aplicare în fiecare stat si prin activitatile legislative supranationale ale organizatiilor suprastatale.

Autoritatile publice,inclusiv cele administrative,sunt înzestrate cu atributii necesare îndeplinirii sarcinilor care le revin în conformitate cu care exercita competente determinate participând în baza capacitatii juridice pe care o au la raporturi juridice de autoritate în nume propriu.

Serviciul public poate fi definit ca fiind acea organizatie de stat sau a colectivitatii locale,înfiintata de autoritatile competente,cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinte ale membrilor societatii,în regim de drept administrativ sau civil,în procesul de executarea a legii.

Functia publica se poate defini ca fiind o situatie juridica predeterminata normativ constituita dintr-un complx unitar de drepturi si obligatii prin a caror realizare se înfaptuieste în mod specific competenta unui organ de stat exercitându-se puterea publica în conformitate cu atributiile ce revin autoritatii respective.

Functia publica este obiectiv predeterminata,fiind reglementata legal astfel încât drepturile si obligatiile care îi alcatuiesc continutul sunt prestabilite neputând fi create,modificate sau suprimate de catre titularul ei, este o situatie juridica,adica un complex unitar si interdependent de drepturi si obligatii ce revin titularului ei,are un caracter propriu,continuu si obligatoriu,prin îndatorirea exercitarii drepturilor si a obligatiilor care-i alcatuiesc continutul.Prin îndeplinirea tuturor functiilor din cadrul unei autoritati se realizeaza exercitarea practica a competentei autoritatii în cauza conform atributiilor legal stabilite.Prin exercitarea functiei se contribuie la realizarea puterii publice,fie într-o forma directa,în cazul functiilor de decizie ce incuba emiterea actelor juridice de putere sau de autoritate,fie indirecta prin actiunile de pregatire,executare si control strâns legate sau în legatura cu exercitiul autoritatii de stat.