Summitul națiunilor unite privind dezvoltarea durabilă - Johannesburg din 2002

INTRODUCERE

Cresterea economica alaturi de problema economica si sociala: Dezvoltarea durabila necesita o modificare fundamentala a modului de viata. Printr-o rupere totala de trecut se cere o reorientare majora a comportarii si mentalitatii publice si private. Provocarea consta in relationarea cresterii economice cu problemele sociale si decuplarea dezvoltarii economice de degradarea mediului. Se cere realizarea politicilor in mod creativ, pe termen lung, utilizarea eficienta si responsabila a resurselor, politica de mediu eficace si eficienta si tehnologii mai curate. Guvernele, mediul de afaceri si cetatenii trebuie sa munceasca impreuna pentru a crea conditii pentru dezvoltarea durabila." Ca urmare a cresterii populatiei si a consumului de resurse naturale in conditiile diminuarii permanente a resurselor neregenerabile ale planetei omenirea a cautat noi modalitati de dezvoltare. Astfel s-a ajuns la un model de dezvoltare ce vizeaza echilibrul intre cresterea economica, calitatea vietii si protejarea mediului pe termen mediu si lung, fara cresterea consumului de resurse naturale dincolo de capacitatea de suportabilitate a Pamantului. Aceasta este dezvoltarea durabila.

Una din cele mai cunoscute definitii ale conceptului de dezvoltare durabila apare in cadrul Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare: "dezvoltarea durabila este dezvoltarea ce satisface nevoile prezentului, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi".

ISTORICUL DEZVOLTARII DURABILE

In 1972, la Stockholm are loc Conferinta Natiunilor Unite, in care cele 113 natiuni prezente isi manifesta ingrijorarea cu privire la modul in care activitatea umana influenteaza mediul. Sunt subliniate problemele poluarii, distrugerii resurselor, deteriorarii mediului, pericolul disparitiilor unor specii si nevoia de a creste nivelul de trai al oamenilor si se accepta legatura indisolubila intre calitatea vietii si calitatea mediului pentru generatiile actuale si viitoare.

In 1986, Natiunile Unite infiinteaza Comisia Mondiala de Mediu si Dezvoltare, avand ca scop studierea dinamicii deteriorarii mediului si oferirea de solutii cu privire la viabilitatea pe termen lung a societatii umane. Comisia a fost prezidata de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei, la acea data.

Comisia Brundtland a subliniat existenta a doua probleme majore:

1. dezvoltarea nu inseamna doar profituri mai mari si standarde mai inalte de trai pentru un mic procent din populatie, ci cresterea nivelului de trai al tuturor;

2. dezvoltarea nu ar trebui sa implice distrugerea sau folosirea nesabuita a resurselor noastre naturale, nici poluarea mediului ambiant;

Problema-cheie a dezvoltarii durabile este opozitia intre nevoile de crestere ale populatiei si limitele impuse de resursele planetei precum si degradarea continua a mediului. La Summitul de la Rio in 1992, la care participa 120 de sefi de stat, sunt din nou aduse in centrul atentiei problemele privind mediul si dezvoltarea. Dezvoltarea durabila reprezinta: "o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman pentru intreaga planeta si pentru un viitor indelungat". Scopul declarat al Conferintei secolului a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltarii economice, industriale si sociale in lume, cuprinsa sub numele de dezvoltare durabila, "sustainable development".

Natiunile prezente au fost de acord asupra unui plan de dezvoltare durabila numit Agenda 21 si asupra a doua seturi de principii: Declaratia de la Rio cu privire la mediu si dezvoltare si Principiile padurii.

"Oamenii au dreptul la o viata sanatoasa si productiva in armonie cu natura; natiunile au dreptul suveran de a exploata resursele proprii, fara insa a cauza distrugeri ale mediului in afara granitelor proprii." - Declaratia de la Rio.

La 10 ani de la adoptarea Agendei 21, in 2002 are loc Summitul de la Johannesburg, Africa de Sud, in care se studiaza progresul facut spre dezvoltarea durabila si se reafirma angajamentul tarilor participante.

Principalele probleme discutate au fost :

• reducerea numarului celor care nu au acces la rezerve de apa potabila, de peste 1 miliard la 500 milioane pâna în anul 2015;

• la injumatatirea numarului celor ce nu au conditii de salubritate corespunzatoare,la 1,2 miliarde;

• Pana in 2010 sa creasca aplicarea tehnologiilor mai curate si eficiente de utilizare a combustibililor fosili, sa se imbunatateasca eficienta energetica si sa creasca aria de utilizare a surselor de energie regenerabile la cel putin 15% din energia primara de alimentare;

• Sa se combata raspandirea bolilor transmisibile si sa creasca investitiile in asistenta medicala.

La nivelul Uniunii Europene, in cadrul Consiliul European de la Goteborg, iunie 2001, a fost adoptata SDD si a fost propus Setul de Indicatori de Dezvoltare Durabila, având drept scop monitorizarea SSD. In iunie 2006 aceasta a fost revizuita si un nou model de guvernare a fost adoptat.