Supremația dreptului comunitar asupra dreptului național

1.Ordinea juridica comunitara

Ordinea internationala actuala-din care face parte ,evident,si Uniunea Europeana –constituie rezultatul unei indelungate evolutii,adesea contradictorii,in care raporturile dintre state au cunoscut momente de ascensiune,dar si conflicte,situatii care au facut greu de conciliat interesele acestora si elaborarea unor norme de conduita.

Uniunea Europeana a edificat o anumita ordine de drept,distincta de ordinea juridica interna nationala a statelor si prezentand importante trasaturi care o individualizeaza de acestea.

Ordinea juridica comunitara se intemeiaza pe acceptarea transferarii de catre state a unor competente catre institutiile comunitare,competente care sunt exercitate in comun de catre statele membre ale Uniunii Europene.

Pe de alta parte,in cadrul acestei ordini juridice se mentin importante elemente de suveranitate care determina pastrarea unor competente deloc neglijabile de catre statele ce fac parte din Uniunea Europeana.Acestea dau expresia dreptului fiecaruia din popoarele respective de a-si pastra identitatea structurilor nationale de guvernare,de a decide in mod liber asupra problemelor care le intereseaza,in consonanta cu obietivele Comunitatii stabilite prin instrumentele comunitare de baza.

Ordinea juridica comunitara ce reprezinta,asa cum vedem,un element detasat de ordinea juridica nationala dar nici un element care ar anihila-o sau ar anula-o pe aceasta-conditioneaza inevitabil crearea unui sistem de drept in masura sa asigure respectarea obiectivelor fundamentale,aplicarea uniforma a prevederilor privind drepturile omului.Acest sistem se edifica fara a prejudicia cu nimic continuarea activitatii statale,existenta sistemelor de drept pe care la au tarile in cauza,sisteme ce se subsumeaza insa ordinii comunitare,respectand principiile acesteia si facilitand,in final,progresul si prosperitatea tuturor natiunilor,la parametri unor standarde europene,prin consimtamantul si cu contributia efectiva a tarilor ce fac parte din Uniunea Europeana.

In actualele conditii istorice,problema raportului dintre dreptul national si dreptul comunitar(nu international)prezinta alte dimensiuni,deoarece dreptul comunitar este recunoscut ca avand o forta juridica superioara dreptului intern al statelor ca sistem juridic,potrivit unor autori chiar asupra prevederilor dreptului constitutional.In aceste conditii,problema prioritatii dreptului comunitar implica alte metode,alte procedee si alte cai de realizare decat aplicarea”clasica”a tratatelor si dreptul intern si participarea statelor la traducerea in viata a angajamentelor internationale.

2.Delimitarile competentelor nationale de cele comunitare

Uniunea Europeana a cunoscut o indelungata dar spectaculoasa evolutie ce s-a manifestat atat pe plan orizontal(competenta)pe plan vertical(domeniile de actiune ale Uniunii Europene) si functional(prerogativele si atributiile deverselor institutii comunitare).

Tratatul de la Amsterdam,incheiat in 1997 si intrat in vigoare in 1999,marcheaza o etapa importanta in constructia comunitara.Prin acest tratat,Uniunea Europeana este,intr-o anumita masyra,transformata.Noi sarcini ii sunt incredintate,rolul cetateanului este subliniat,iar caracterul democratic al institutiilor este intarit.Desi constructia comunitara s-a dezvoltat,in sens istoric,in jurul obiectivelor economice,accentual este pus de acum inainte pe responsabilitatilor politice ale Uniunii,atat in interior cat si fata de restul lumii.

De mentionat sunt prevederile art3 in forma revizuita,care definesc in mod detaliat si analytic obiectivele comunitare,interzicerea intre statele membre a drepturilor de vama si arestrictii.lor cantitative la intrarea si iesirea marfurilor,ca si a oricaror alte marfuri cu effect echivalent;o politica comerciala comuna;o piata interna caracterizata de abolirea ,intre statele membre,a obstacolelor de libera circulatie a marfurilor,persoanelor,serviciilor si capitalurilor;masuri relative la intrarea si circulatia persoanelor in piata interna,conform Titlului IV;o politica comuna in domeniile agriculturii si pescuitului;o politica comuna in domeniul transporturilor;un regim care sa asigure ca in Piata interna,concurenta nu este afectata;apropierea legislatiillor nationale in masura necesara functionarii Pietei commune;promovarea unei coordonari intre politicile angajarii statelor membre in vederea intariri eficacitatii lor prin elaborarea unei strategii coordinate pentru angajare;o politica in domeniul social,cuprinzand un Fond social European;intarirea coeziunii economice si sociale;o politica in domeniul mediului;intarirea competitivitatii industriei Comunitatii;promovarea cercetarii si dezvoltarii tehnologice;incurajarea stabilirii si dezvoltarii retelelor transeuropene;o contributie la realozarea unui nivel ridicat al calitatii ca si inflorirea culturilor statelor membre;o politica in domeniul cooperari pentru dezvoltare;asocierea tarilor si teritoriilor de peste mare,in vederea schimburilor si urmarirea in comun,a efortului de dezvoltare economica si sociala;o contributie la intarirea protectiei consumatorilor;masuri in domeniul energiei,protectiei civile si turismului.

In sfarsit,prin Tratatul de la Nisa au fost aduse alte notificari tratatelor comunitare,vizand componenta Comisiei Europene,redistribuirea voturilor in Comisie,extinderea votului majoritar,sporirea numarului membrilor Parlamentului European si imbunatatirea cooperari consolidate.

Din punct de vedere functional,evolutiile produse si-au gasit reflectarea atat in ceea ce priveste domeniile de actiune ale Uniunii Europene,cat si repartizarea puterilor in cadrul Comunitatii Europene.

Responsabilitatea pentru aplicarea tratatelor cade in seama Comisiei si a Consiliului.Cum am vazut deja,organelle comunitare sunt competente sa aprobe