Teoria generală a dreptului - funcțiile dreptului

Noţiunea funcţiilor dreptului

Termenul ,, funcţie „ vine de la cuvântul latinesc ,, fonctio”, care înseamnă ,,muncă”, ,,deprindere”, ,, îndeplinire”. La acest termen se apelează tot mai des în ultimul timp, deoarece este imposibil a se caracteriza vreun fenomen social la justa lui valoare, dacă nu se înţelege cum fenomenul respectiv activează, funcţionează.

Problema funcţiilor dreptului este o problemă apărută relativ recent. Ani în şir problemei nu i-a fost acordată atenţia respectivă, considerându-se că dreptului îi revin aceleaşi funcţii ca şi statului. O asemenea interpretare însă nu a fost privită cu succes. Deşi statul şi dreptul sunt indisolubil legate între ele, aceasta însă nu înseamnă că ceea ce-i caracteristic statului în mod automat poate fi atribuit dreptului şi viceversa. Fiecăreia dintre ele îi sunt specifice anumite caracteristici şi trăsături.

Dreptul are ca scop disciplinizarea societăţii umane. Acest scop este slujit de o serie de funcţii. Acestea sunt definite în literatura de specialitate drept ,, direcţii(orientări) funamentale ale acţiunii mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului ( ramurile, instituţiile, normele dreptului), precum şi instanţele social abilitate cu atribuţii în domeniul realizării dreptului” ( N. Popa, Teoria Generală a Dreptului).

Sociologul american Talcott Parsons consideră ca funcţie primară a sistemului juridic funcţia integrativă, dreptul având rolul de a "calma" elementele potenţiale de conflict şi de a "unge" mecanismul social1.

Premisele înfăţişate de Talcott Parsons ca obiective, dar şi ca funcţiuni ale sistemului juridic sunt:

a) fundamentul legitim al sistemului normativ;

b) modul de interpretare a normelor dreptului;

c) sancţiunile ce se aplică în cazul încălcării acestora;

d) jurisdicţia;

După Karl Llewellyn, funcţiile dreptului sunt:

a) compoziţia conflictelor;

b) regularizarea comportamentelor;

c) organizarea şi legitimarea puterii sociale;

d) structurarea condiţiilor de viaţă ale societăţii;

e) administrarea justiţiei;

Punctul de vedere a lui Lawrence M. Friedman în această materie pune în evidenţă faptul că în această opinie se relevă interacţiunea dintre sistemul juridic şi contextul social care este condiţionată şi dirijată de cultura juridică, dreptul nefiind însă o entitate independentă şi autonomă ci este sensibil la presiuni externe, reflectând dorinţele şi puterea forţelor sociale care primează. Funcţiile sistemului juridic după Lawrence Friedman fiind:

a) atenuarea conflictelor;

b) soluţionarea controverselor;

c) controlul social;

d) ingineria socială;

e) shimbarea comportamentelor.

În concepţia profesorului Nicolae Popa, dreptul îndeplineşte:

a) funcţia de instituţionalizare sau formalizare juridică a organizării social-politice;

b) funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii;

c) funcţia de conducere a societăţii;

d) funcţia normativă.

La cele de mai sus, se adaugă şi funcţia educativă şi informativă pentru a evidenţia funcţiile dreptului în toată complexitatea sa, ca sistem juridic.