Teoria și Practica Asigurărilor

Introducere

Apariţia asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în cazul

daunelor în permanentă creştere, iar a reasigurărilor pentru sprijinirea între ei a celor care administrează fondurile şi activităţile de asigurare.

Altfel spus este vorba de preluarea daunelor şi a procesului de dezdăunare pe cât mai multe umere.

Asigurarea constă în protecţia financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă şi

variată de riscuri.

Asigurarea are la bază un acord de voinţă (contract) încheiat între asigurător şi asigurat, prin care asigurătorul oferă asiguratului protecţie pentru riscurile pe care şi le-a asumat, obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea daunelor (respectiv suma asigurată în cazul asigurărilor de viaţă) în caz de producere a acestor evenimente, în schimbul plăţii de către asigurat a unei sume de bani, numită "primă de asigurare".

Asigurarea are la bază un acord de voinţă între o persoană fizică sau juridică în calitate de asigurat şi o persoană juridică în calitate de asigurător, prin care asiguratul cedează asigurătorului un risc sau o clasă de riscuri pentru care obţine protecţia asigurătorului.

Activitatea de asigurare este acea prestaţie, care desemnează, în principal oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată.

Esenţa asigurării constă în dispersia riscului. Asiguratul transferă asupra altei persoane pericolul pierderii financiare determinate de producerea unui eveniment.

Concepte cheie: tratate

-asigurarea; activitatea de asigurare; riscul; riscul asigurat; fenomnul asigurat; protecţie financiară ; contract de asigurare; societate de asigurări;

Tratarea subiectului:

Dacă nu ar exista risc, nu ar exista asigurări. Riscul este obiectul oricărui contract de asigurare şi reprezintă elementul specific al asigurării.

Riscul este un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile şi pentru care societăţile de asigurări pot oferi protecţie.

Riscul reprezintă posibilitatea de producere a unei daune.

A fost definit ca fiind orice situaţie rezultată dintr-o activitate a unei organizaţii capabilă de producerea unei daune, vătămări, răspunderi civile sau împiedicării dezvoltării în termeni sociali, morali şi financiari.

Riscul asigurat este fenomenul sau un grup de fenomene care odată produs(e) datorită efectelor sale obligă pe asigurător să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată.

Noţiunea de risc asigurat are, de regulă, mai multe sensuri.

Astfel, riscul asigurat este folosit în sensul de probabilitate a producerii fenomenului

împotriva căruia se încheie asigurarea.

Cu cât acest fenomen are o frecvenţă mai mare, cu atât este mai mare pericolul de producere a pagubei şi apare mai necesară asigurarea.

Un alt sens pe care îl are riscul asigurat este acela de posibilitate de distrugere (parţială sau totală) a bunurilor de unele fenomene imprevizibile, cum sunt: grindina, furtuna, incendiul, uraganul, seismul, ploile torenţiale etc.

În cazul asigurărilor de persoane, riscul asigurat este evenimentul neprevăzut, dar posibil de realizat, care odată produs poate conduce, de exemplu, la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă a asiguratului.

Fenomenul asigurat, care a fost deja produs, poartă denumirea de caz asigurat sau sinistru.

De asemenea, riscul asigurat mai poate fi întâlnit şi în sensul de proporţie a răspunderii asumate de asigurător prin încheierea unei anumite asigurări.

Există mai multe criterii de clasificare după cum urmează:

a) după asigurabilitate: - riscuri pure; - riscuri speculative.

b) după implicaţiile şi natura riscurilor: • riscuri fundamentale; • riscuri particulare.

c) Din punct de vedere al teoriei managementului riscului, riscurile sunt

de două tipuri: • riscuri statice, considerate drept riscuri asigurabile deoarece producerea lor generează numai pierdere sau menţinerea status-ului; riscuri dinamice, identificate cu riscurile comerciale tipice care pot genera profituri sau pierderi, fiind deci neasigurabile.

d) Ca abordare specifică, având impact asupra asigurabilităţii, riscurile se

pot clasifica în două mari categorii: 1) riscuri asigurabile 2) riscuri neasigurabile (excluse)