Teoria și Practica Privind Asigurările de Bunuri

Introducere

Asigurarea : este măsura care se ia în vederea prevenirii, înlăturării, reparării unor

consecinţe negative ce se vor putea produce datorită unor evenimente duănătoare, numite în acest caz riscuri asigurate;

Asigurarea- este metoda de constituire la dispoziţia unei instituţii specializate, de obicei societate pe acţiuni, a unui fond de asigurare format din contribuţiile de asigurare sau, cum li se mai spune, pe seama primelor de asigurare plătite de persoanele fizice sau juridice. Fondul constituit este destinat pentru acoperirea unor pagube rezultate, fie ca urmare a unor calamităţi naturale sau în urma unor accidente, precum şi a unor evenimente viitoare cu aspect imprevizibil.

Asigurarea este operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea unor anumite riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate.

Împotriva riscurior generatoare de pagube potenţiale agenţii economici de-a lungul timpului au căutat să descopere şi să aplice diverse mijloace de protecţie la care erau expuse activitatea lor de producţie şi comercializare, precum şi persoanele care exercitau asemenea activităţi, fiinţa umană în general.

Prevenirea care este cel mai bun mijloc de protecţie, dacă permite suprimarea riscurilor, asistenţa care face parte din primele moduri de reparaţie a daunelor, este incertă şi de cele mai multe ori insuficientă, ea neputând repara decât parţial şi prevederea care implică prelevarea de resurse actuale pentru nevoi viitoare, sunt considerate forţele independente generate de voinţa omului menite să asigure protecţie împotriva riscurilor.

Rolul de a acoperi situaţiile financiare ale unor evenimente nedorite de către persoane sau organizaţii, o are asigurarea a cărei cauză este denumită risc.

Concepte cheie: tratate

-asigurare; asigurat; asigurător; persoane fizice; persoane juridice; contract de asigurare; societate de asigurări; franşiza; răspunderea asiguratorului; producerea unei daune; suma asigurată; prima de asigurare; cuantumul pagubei; cuantumul daunei; riscul asigurat; poliţa de asigurare.

Tratarea subiectului:

Atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice cu domiciliul sediul sau reşedinţa în România, pot încheia asigurări de bunuri.

Asiguratorul este persoana juridică (societatea de asigurare), care în schimbul primei de asigurare încasate de la asiguraţi îşi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viata persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde - în baza legii - faţă de terţe persoane.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică (clientul) care, în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi na¬turale sau accidente, ori persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viaţa sa, precum şi persoana fizică sau juridică ce se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terţe persoane.

Societatea de asigurări , în cadrul asigurării de bunuri, se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratorului o despăgubire.

Interesul asigurării la asigurările de bunuri, este reprezentat de dauna efectivă evaluabilă în bani, pe care o poate suferi asiguratul în cazul pierderii sau degradării bunului.

O persoană are un interes patrimonial dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere persoanei respective.

În cazul în care în contractul de asigurare este menţionat un beneficiar, altul decât persoana asigurată, acesta trebuie să aibe un interes patrimonial faţă de bunul asigurat.

O regulă generală în asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial să existe atât în momentul încheierii asigurării, cât şi în momentul producerii riscului asigurat.