Teorii cu Privire la Patrimoniu

In sens economic, patrimoniul desemnează totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane.

In sens juridic, patrimoniul desemnează totalitatea drepturilor si obligaţiilor cu conţinut economic, evaluabile in bani, care aparţin unei persoane.

In ceea ce priveşte fundamentul juridic al patrimoniului, au fost elaborate următoarele teorii:

A) Teoria patrimoniului personalitate.

Intre persoana si patrimoniu exista o strânsa legătura, incat patrimoniul împrumuta caracterele esenţiale ale personalităţii, adică este indivizibil si neînstrăinabil. Ideea de patrimoniu se deduce direct din aceea de personalitate. Patrimoniul este un atribut al personalităţii, este emanaţia acestei si expresia puterilor juridice ale persoanei

In aceasta teorie , patrimoniul prezintă următoarele caractere:

- Numai persoanele pot avea patrimoniu, căci aşa cum drepturile subiective nu pot exista fara o persoana, nici patrimoniul nu poate exista fara o persoana, patrimoniul fiind proiectarea personalităţii juridice asupra lucrurilor;

- Orice persoana are un patrimoniu, deoarece subiectul de drept are bunuri sau aptitudinea de a le dobândi;

- Persoana poate avea un singur patrimoniu si este indivizibil ca si persoana. Indivizibilitatea poarta atât asupra patrimoniului, ca universalitate juridica, universalitate de drept, cat si asupra elementelor lui componente in sensul ca dreptul de gaj general al creditorilor chirografari este indivizibil, astfel incat nu ar fi posibil ca unele bunuri sa fie afectate numai urmăririi de câtre anumiţi creditori chirografari cu excluderea altora. Se admite uneori ca patrimoniul nu este unitar.

- Patrimoniul nu poate fi despărţit de persoana atâta timp cat este in viata. Patrimoniul se poate transmite, in caz de deces, prin moştenire la succesorii universali sau cu titlu universal. Dar, elementele componente ale patrimoniului se pot transmite cu titlu particular, in timpul vieţii persoanei.

Critica acestei teorii.

Aceasta teorie se bazează pe calitatea de persoana, pe subiectul de drept. Patrimoniul este, in aceasta concepţie, personalitatea juridica a omului in raport cu obiectele exterioare. Patrimoniul absoarbe personalitatea juridica a persoanei, este insasi puterea juridica a persoanei, se confrunta cu personalitatea juridica. De aici rezulta o serie de critici si in ce priveşte caracterele generale ale patrimoniului astfel cum sunt prezentate de aceasta teorie. In primul rând, orice persoana are un patrimoniu nu din cauza ca acesta este o emanaţie a personalităţii, ci pentru ca orice persoana are un minimum de bunuri, iar acesta nu exclude existenta unor fracţiuni de patrimoniu independente de persoana titularului.

In al doilea rând, persoanele au un patrimoniu nu din cauza ca acesta este un atribut al personalităţii, ci pentru ca patrimoniul este o totalitate de drepturi si obligaţii, iar acestea nu pot aparţine decât persoanelor fizice sau juridice.