Terorismul - gravă infracțiune internațională

Autopromovat pe lista problemelor fundamentale ale actualitatii, terorismul constituie o tema recurenta a studiilor sociologice, politologice si de securitate. În ciuda numeroaselor abordari, ale caror concluzii sunt cuprinse, în parte, si în prezenta lucrare, complexul motivational, cauzal si actional înglobat de acest substantiv abstract, continua sa genereze evenimente si evolutii pe cât de tragice pe atât de imprevizibile. Crizele profunde – conflictul israeliano-palestinian, razboaiele din Afganistan si Irak, devastatoarele atentate teroriste din Rusia, Turcia, Spania, - si efectele economico- sociale dezastruoase ale acestora, probeaza faptul ca, sistemul social global se confrunta cu probleme grele. Tendinta de a asocia atât cauzele cât si solutiile acestor probleme, fenomenului terorist (asociere neconforma cu realitatea) impune, o caracterizare a mecanismelor care favorizeaza transformarea terorismului într-un pass par tout, împins în fata ori de câte ori rezolvarile întârzie sa apara.

În era globalizarii, în care cultura dominanta este cea occidentala, „vatra satului” este reprezentata de mijloacele societatii informationale – retelele IT&C. Prin urmare, detinând un cvasi-monopol al acestor mijloace, entitatea institutionalizanta (generatoare de institutii) este Occidentul, în concurenta, Statele Unite în pozitia celui mai puternic reprezentant al acestuia. La nivel global, pe lânga aceasta entitate institutionalizanta exista o minoritate, opusa cultural si ideologic Occidentului si insuficient dotata pentru modelul societatii informationale, care loveste în centrul de putere, în mod simbolic prin natura si catastrofic prin efecte. Prin urmare, fenomenul terorist devine o adevarata miscare insurgenta la nivel global.

În consecinta, din punct de vedere al studiilor de securitate, devine foarte importanta, pe termen lung, masura în care „satul global”poate realmente exista, în conditiile în care, circa o treime din populatia lui i se opune din motive identitare si culturale. Mergând mai departe, daca „puternicii momentului” au considerat ca este posibil, ridicam întrebarea, intuita de Samuel Huntington, daca realizarea acestui deziderat nu implica subordonarea autoritara sau chiar eliminarea la nivel cultural si civilizational, a minoritatii rezistente pe clasicul model al luptei pentru resurse.

Chiar si în aceasta eventualitate, sansele de reusita ale civilizatiei occidentale nu sunt certe, în conditiile în care, respectiva minoritate este caracterizata de o explozie demografica si se foloseste de mijloace asimetrice (de fapt singurele accesibile) pentru a-si impune punctul de vedere. Privind situatia din aceasta perspectiva, gestionarea fenomenului terorist, este numai o componenta a gestionarii situatiei geopolitice globale, si exclude din start, orice considerente etice si juridice. Totul se joaca pe terenul pragmaticului.

În acest context, România aspira la o încadrare cât mai avantajoasa în mecanismele globalizarii de tip occidental, reprezentând un actor important în geopolitica bazinului Marii Negre. Prin urmare, sistemul reprezentational legat de problematica terorismului, constituie, un element central în evaluarea strategiei si politicii de securitate autohtone, care, indiferent cât de clare si justificate ar parea pentru factorii de decizie, nu pot fi implementate în conditii democratice, decât cu acordul si întreaga sustinere a populatiei.