Timpul de Munca - Directiva 104-1993

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Timpul de Munca - Directiva 104-1993.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 11 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Monica Gheorghe

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

Conform Art.108 din Codului Muncii timpul de munca reprezintă orice perioada în care salariatul prestează munca, se afla la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.

Legislatia noastra cuprinde prevederi referitoare nu numai la reglementarea timpului de lucru si a timpului de odihna, ci si la asigurarea folosiri timpului liber (art 128 din Codul muncii).

Timpul de munca se imparte in doua categorii:

1. timpul care se incadreaza in programul de lucru sau durata normala a muncii;

2. timpul peste programul de lucru sau peste durata normala a muncii.

Durata normala muncii este stabilita pentru munca desfasurata in timpul zilei sau pentru cea prestata in timpul noptii; art. 38, din Constitutie care prevede cel mult 8 ore. Durata normala a timpului de lucru se realizeaza prin saptamana de lucru de 5 zile, deci 40 de ore pe saptamana. In anumite conditii ziua de lucru poate fi si sub 8 ore, si, ca urmare, saptaman sub 40 de ore.

Timpul de munca peste programul de lucru sau peste durata normala poate fi constituit din: ore suplimentare; timpul care datorita specificului muncii nu se poate incadra in programul normal de lucru; orele prestate peste programul de lucru in scopul asigurarii serviciului pe unitate.

Potrivit art. 117, alin. 3 din Codul muncii, in limitele oblgatorii ale zilei si saptamanii de lucru, modul de organizare a timpului de munca, precum si evidenta salariatilor in unitate se stabilesc prin regulament de ordine interioara. Prin acest regulament se prevad ora de incepere si cea de sfarsit a programului de lucru, organizarea lucrului dupa caz, in schimburi (tura).

Ziua de munca de 8 ore. Stabilirea zilei de munca de 8 ore, deci a spatamanii de 40 de ore, constituie regula de aplicare generala. Durata de 8 ore a zilei de munca aigura desfasurarea, in conditii obisnuite, a procesului de productie, raspunzand cerinteleor de ordin biologic material, spiritual si social ale salariatilor.

Ziua de munca sub 8 ore. In cazurile in care unor anumite categorii de personal trebuie sa li se asigure o protectie speciala, precum si atunci cand procesul de productie se desfasoara in conditii deosebite, durata zilei de munca este sub 8 ore. De asemenea s-a prevazut posibilitatea stabilirii unor programe de lucru partiale de 6, 4 sau 2 ore pe zi.

Astfel pentru tinerii sub 16 ani, durata timpului de munca este de 6 ore pe zi, fara ca aceasta sa duca la o scadere a salariului (art. 162 din Codul muncii).

In conformitate cu dispozitiile Legii nr. 31/1991 privid stabilirea duratei timpului de munca sub 8 ore pe zi pentru salariatii care lucreaza in conditii deosebite, vatamatoare, grele sau periculoase, cei care desfasoara efectiv si permanent activitatea in locuri de munca cu conditii deosebite – vatamatoare, grele sau periculoase, beneficiaza de reducerea duratei timpului de munca sub 8 ore pe zi; aceasta reducere nu afecteaza salariul si vechimea in munca.

Existenta conditiilor deosebite – vatamatoare, grele sau periculoase – la locurile de munca se stabileste pentru fiecare unitate, de inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii, pe determinarile efectuate de catre personalul incadrat in unitatile specializate ale Ministerului sanatatii din care rezulta depasirea limitelor prevazute de normele nationale si protectia muncii. Durata reducerii timpului normal de munca si categoriile de personal care beneficiaza de acest program se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unitati si unitati.

Munca in timpul noptii: Art. 115 din Codul muncii prevede ca se considera munca in timpul noptii aceea care se presteaza in intervalul cuprins intre orele 22-6, cu posibilitatea abaterii, in cazuri justificate, cu o ora in minus sau in plus fata de aceste limite.

Durata muncii de noapte este mai mica cu o ora decat durata muncii in timpul zilei, fara diminuarea salariului. Aceasta prevedere nu se aplica si celor care au un program normal de munca mai mic de 8 ore.

Este interzisa folosirea la munca in timpul noptii a tinerilor sub varsta de 18 ani, a femeilor gravide incepand cu luna a sasea si a celor care alapteaza.

Timpul de munca in unele activitati cu conditii specifice. Durata zilei de munca poate fi mai mare, in unele sectoare din constructii, in industria forestiera, in agricultura, precum si in alte activitati cu conditii specifice, fara ca aceasta sa poata depasi, in medie – lunar, trimestrial, semestrial sau anual, dupa caz – durata normala a zilei de munca.

Munca in tura continua, turnus si alte forme specifice. Pentru anumite locuri de munca, datorita specificului activitatii, se pot stabili forme specifice de organizare a timpului de lucru, dupa caz, in tura continua, turnus si alte forme.

Orele suplimentare. Prestarea muncii in orele suplimentare constituie o exceptie, deoarece, de regula, sarcinile de productie trebuie sa fie realizate, intr-o buna organizare a timpul programului de lucru. Acesta este un motiv pentru care in contractul colectiv national s-a prevazut ca salariatii pot fi chemati sa presteze ore supimentare numai cu consimtamantul lor, iar ceea ce depaseste 120 ore pe an de persoana, necesita si acordul sindicatelor din unitate sau institutie. In conformitate cu dispozitiile art. 118 din Codul muncii, in anumite situatii, munca peste programul normal de lucru fiind imperioasa, conducerea unitatii este competenta sa dispuna efectuarea ei, cu acordul sindicatelor. Noul Cod al muncii limiteaza nivelul orelor suplimentare la cel aferent maximului saptamanal, adica la 48 de ore. Practic in conditiile generale ale unei reglementari privind saptamana de 5 zile de lucru, si ale unei zile de lucru de 8 ore in conditii normale, orele suplimentare pot fi de cel mult 8 pe saptamana.

Nu putem vorbi de timpul de munca fara a preciza si de cel de odihna.In cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in conditiile stabilite prin cntractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern(art 130).

Intre sfarsitul programului de lucru dint-o zi si inceputul programului de lucru din ziua urmatoare trebuie sa existe, de regula un interval de cel putin 12 ore consecutive.

Fisiere in arhiva (1):

  • Timpul de Munca - Directiva 104-1993.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU” SPECIALIZAREA ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ EUROPEANĂ (BOLOGNA)