Tipuri și stiluri manageriale

Introducere

Managerii sunt o resursa de baza a oricarei organizatii. Aceasta resursa devine tot mai rara, mai scumpa si mai perisabila, comparativ cu necesitatile existente în societatea contemporana. De aceea ei trebuie sa fie cât mai performanti.

Robbins (2002) defineste managerul ca fiind „persoana care integreaza munca altor oameni”. El propune aceasta definitie cuprinzatoare pentru a înlocui definitia traditionala potrivit careia „managerul este o persoana care supervizeaza munca altor oameni „ si pe care o considera ca nefiind în concordanta cu situatia actuala a ceea ce este considerat managerul. El explica termenul de « integrare » în sensul cuprinderii urmatoarelor : asumarea responsabilitatii pentru un grup de oameni, supravegherea unui singur angajat, coordonarea angajatilor apartinând unui alt compartiment sau chiar a altei organizatii.

În prezent, în unele organizatii, inclusiv întreprinderi, un manager este o persoana care lucreaza ca membru egal al unei echipe de lucru fara a avea autoritate ierarhica asupra celorlalti. Aceste echipe se numesc echipe „auto-conduse” („Self-managing teams”) în care nimeni nu supervizeaza grupul si nimeni nu raspunde personal pentru rezultatele acestuia. Rolul de lider al grupului este asumat pe rând de membrii echipei, functie de situatie. Cel care detine competenta si abilitatea necesara situatiei respective, va fi cel acceptat temporar ca lider.

Managerii sunt cei care detin puterea în cadrul firmei comparativ cu angajatii executanti. Autoritatea formala, pe baza legala, este detinuta de proprietarii firmei, care nu sunt întotdeauna si managerii ei. Proprietarii firmei participa la conducerea firmei, cel putin în cadrul organismelor de conducere denumite Adunarea Generala a Actionarilor sau Asociatilor, dupa caz, respectiv Consiliul de Administratie.

În anumite situatii, proprietarii cedeaza de bunavoie catre managerii firmei o parte din

autoritatea formala pe care o detin în virtutea dreptului de proprietate. Aceasta putere delegata de catre proprietari spre managerii firmei este cea care le confera acestora din urma autoritatea ierarhica asupra celorlalti angajati.

Prin autoritate ierarhica se întelege dreptul managerilor de a lua decizii, hotarâri cu privire la activitatea pe care o conduc; de a da dispozitii referitoare la activitatea membrilor organizatiei, de a controla modul în care acestia îsi îndeplinesc sarcinile de munca, în care duc la îndeplinire deciziile luate de catre manageri; de a rasplati-sanctiona pe membrii organizatiei în functie de rezultatele muncii lor, de felul cum si-au îndeplinit sarcinile personale sau de grup.

Managerii sunt elementul dinamic al oricarei organizatii. Ei sunt cei care, prin controlul pe care îl au asupra structurilor de luare a deciziilor în corporatiile moderne, dinamizeaza organizatiile si societatea, în ansamblu. Lor li se pun la dispozitie oameni, resurse financiare, informationale si materiale cu care sa lucreze, si pornind de la acestea, ei creeaza si dezvolta întreprinderi productive, care creeaza valoare adaugata din care rezulta bunastarea societatii.

În prezent, oamenii si resursele informationale devin tot mai importante pentru eficacitatea si eficienta organizatiilor datorita cresterii importantei cunoasterii si învatarii individuale si organizationale.

Cap. 1

Managerul - Definitie, Abilitati si Compenente;

Managerul – este o persoana care, in virtutea sarcinilor, competentelor, si responsabilitatilor circumscrise postului ocupat, exercita procese de management, deci adopta decizii si initiaza actiuni prin care influenteaza comportamentul decisional si operational al altor personae. (Ovidiu Nicolescu si Ion Verboncu)

Managerul - este o persoana dintr-o organizatie care este raspunzatoare pentru performantele în munca a uneia sau mai multor persoane angajate ale organizatiei respective.

Managerii ocupa pozitii care au o mare diversitate de denumiri: supervizor, maistru, lider de echipa, sef de echipa, sef de divizie, sef de compartiment, administrator, director, manager, vicepresedinte, presedinte, s. a. Ei sunt cei carora alti membrii ai organizatiei, numiti de obicei executanti, subordonati, colaboratori, le prezinta raportul referitor la îndeplinirea sarcinilor de serviciu primite.

Abilitati si competente manageriale

Abilitatea (« skill ») este definita ca fiind capacitatea de a translata cunoasterea în actiune concreta care are ca rezultat final o anumita performanta dorita. Robert Katz clasifica abilitatile esentiale ale managerilor în trei categorii:

- tehnice, respectiv abilitatea de a utiliza cunostinte sau o expertiza speciala pentru a îndeplini a anumita sarcina; sunt cele mai importante la managerii aflati la nivelul de baza al organizatiilor;

- umane, denumite si interpersonale, de a lucra bine împreuna cu alte persoane; sunt critice pentru managerii de la toate nivelele.

- conceptuale, abilitatea de gândi analitic, diagnostica si rezolva probleme complexe sunt esentiale pentru managerii aflati la vârful organizatiilor.

Robbins (2002) subliniaza ca exista un consens de a adauga si a patra categorie, respectiv abilitatile politice. Acestea constau în abilitatea de a întari propria pozitie, de a construi o baza de putere si a de a stabili relatiile potrivite. Organizatiile sunt si arene politice în cadrul carora oamenii concureaza pentru resurse. Managerii care au abilitati politice bune tind sa fie mai buni la obtinerea resurselor necesare grupurilor lor decât sunt cei care au abilitati politice mai proaste. Ei sunt totodata evaluati mai bine si sunt promovati mai usor.

Competenta manageriala (“competency”) este o abilitate sau o caracteristica personala care contribuie la realizarea unei performante înalte într-o munca manageriala. De exemplu, în aceasta perioada, se cere ca managerii firmelor americane sa posede

noua competente esentiale, si anume :

a) conducere, (“leadership”), adica abilitatea de a influenta pe altii sa execute în mod performant, adica eficace si eficient, sarcinile pe care trebuie sa le execute pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor întreprinderii;

b) autoobiectivitate, respectiv abilitatea de a se evalua pe sine însusi în mod obiectiv, sesizând propriile puncte tari si slabiciuni, pentru a fi capabil sa îti construiesti cariera pe baza capabilitatilor personale, fiind constient de limitele personale ; limitele personale pot fi reduse sau eliminate prin formare si perfectionare profesionala de specialitate în domeniul managementului, în special în domeniul tehnicilor si metodelor manageriale performante ;