Titlu de creanță fiscală - titlu executoriu

Impozitele, taxele, contributiile, amenzile, penalitatile si alte sume care alimenteaza fondurile publice se colecteaza ca venit la bugetele publice intr-o succesiune de acte juridice si operatiuni care alcatuiesc procedura fiscala.

Drepturile sim obligatiile partilor in aceste raporturi juridice sunt reglementate de Codul de procedura fiscala al Romaniei, cod ce a fost adoptat prin Ordonanta nr.92/2003, aprobat prin Legea nr.174/2004 si a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2004. Acelasi cod reglementeaza modul de individualizare a obligatiilor fiscale prin titluri de creanta, regulile de baza ale procedurii fiscale, competentele organelor fiscale ca organe de executare a creantelor fiscale, modalitatile de stingere a obligatiilor fiscale si contenciosul fiscal.

Si in dreptul financiar, obligatia se analizeaza ca un raport juridic la care participa creditorul si debitorul, ca un raport in care creditorul dobindeste un drept de creanta iar debitorul este indatorat la om prestatie corelativa, numita datorie. Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile si obligatiile ce revin partilor, potrivit legii, pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal.

Particularitatea acestui raport deriva din faptul ca in raportul juridic de drept financiar, una dintre parti, creditorul, stabileste, unilateral, in sarcina celeilalte parti, debitorul, obligatia de a plati sume de bani, la termenul stabilit, in contul bugetului public. Suma de bani pe care debitorul trebuie sa o plateasca reprezinta un venit al bugetului de stat, de aceea obligatia de plata este desemnata, uneori, si cu denumirea de obligatie bugetara. Si pentru ca predominante in ansamblul veniturilor bugetare ale statelor moderne sunt taxele si impozitele, obligatiile bugetare ale contribuabililor mai sunt denumite si obligatii fiscale, iar creantele bugetare sunt denumite si creante fiscale, aceste denumiri avind consacrare legislativa .

Izvorul obligatiei fiscale il constituie legea sau actul normativ cu valoare de lege sau,dupa caz, hotarirea Consiliului local, care instituie si reglementeaza un venit la bugetul de stat, cu caracter general. Prin actele cu valoare normativa enuntate sunt determinate categoriile de persoane ce datoreaza sume la bugetele de stat, elementele venitului bugetar, termenele de plata si modalitatile de plata.

Obiectul obligatiei fiscale consta ,in regula generala, intr-o suma de bani, respectiv in obligatia de plata a unui impozit, taxe, contributii, amenzi, penalitati etc. Obligatia fiscala este constatata in forma scrisa, prin titlul de creanta fiscala care o individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil comform criteriilor stabilite de lege.

Individualizarea obligatiilor fiscale prin titlul de

creanta fiscal

Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal. Creditorul obligatiei fiscale este statul sau unitatea administrativ teritoriala, dar beneficiar al acesteia este intreaga societate, pentru ca societatea este aceea care beneficiaza de pe urma fondurilor publice constituite la dispozitia statului.

Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz.

Titlul de creanta fiscala este modalitatea de individualizare a obligatiei, este actul juridic prin care se stabileste intinderea obligatiei de plata ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil. Odata individualizata pe persoana si stabilita intinderea obligatiei, trebuie facuta plata in comformitate cu regulile care reglementeaza venitul bugetar in cauza. Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii. Titlul de creanta poate fi, dupa caz:

- declaratia fiscala;

- actul sau documentul de impunere intocmit sau confirmat de organul fiscal;

- actul de control in cazul diferentelor de plata constatate in urma unor controale;

- actul pe care s-au anulat timbre fiscale;

- ordonanta procurorului sau hotarirea judecatoreasca in cazul obligatiilor stabilite de

Instante sau parchete (cheltuieli judiciare, amenzi);

- procesul verbal de constatare a contraventiei si aplicare a sanctiunii (in cazul

amenzilor contraventionale);

- alte documente emise de organele competente prin care se individualizeaza creante

fiscale.