Traficul Ilicit de Droguri și Terorismul

Capitolul 1. INTRODUCERE

In ultimii ani, flagelul drogurilor reprezinta fenomenul cel mai complex, profund si tragic al lumii contemporane, în conditiile în care, anual, miliarde de dolari si sute de mii de oameni sunt angrenati în acest mariaj al mortii numit Traficul si consumul ilicit de droguri. În perspectiva anilor viitori, amploarea acestui fenomen este deosebit de îngrijoratoare si datorita faptului ca nu exista o statistica clara si precisa a productiei, traficului, consumului si numarului celor decedati din cauza drogurilor.

Criminalitatea creata de droguri, prin consecintele sale de ordin social, economic, medical, cultural si politic cauzeaza prejudicii considerabile nu numai intereselor de stat, dar si celor ale societatii, ale multor persoane particulare, atenteaza la viata si sanatatea cetatenilor, influenteaza în mod demoralizator asupra constiintei si comportamentului oamenilor.

Îngrijorarea specialistilor în materie (medici, psihologi, sociologi, profesori, ziaristi, functionari din diferite organisme statale, specialisti cooptati în organizatii neguvernamentale) este alimentata, în primul rând, de mondializarea crescânda a acestei problematici si de stergerea, tot mai rapida, a distinctiei, existente într-o recenta anterioritate, între tarile producatoare, consumatoare si de tranzit.

Un exemplu elocvent, din acest punct de vedere, îl constituie escaladarea problematicii în România începând cu anul 1990, când traficul ilicit si abuzul de droguri au surclasat toate pronosticurile specialistilor, astfel ca dintr-o tara de tranzit a devenit una consumatoare de droguri.

Alarma sociala nascuta din proliferarea, fara precedent, a drogurilor conduce la ideea, deloc multumitoare, ca strategiile de lupta adoptate împotriva acestui fenomen, în general vorbind, de catre comunitatea mondiala si de Guvernul României, în special, s-au dovedit a fi ineficiente.

În prezent, traficul ilicit de droguri este o activitate criminala foarte lucrativa, cu caracter supranational, care actioneaza în conformitate cu legile economiei de piata, având drept scop imediat alimentarea centrelor de consum si, ca finalitate, obtinerea unor enorme beneficii, ceea ce presupune,în mod justificat, interesul statului de a-si orienta, în mod cât mai eficient, propria politica în lupta antidrog, pentru apararea sanatatii propriilor cetateni si salvarea valorilor socio-morale.

Însa, fiecare stat (ba chiar colectivitatile sociale din interiorul unei tari) are anumite particularitati, create de asezarea geografica, de traditii, religie, cultura si nu în ultimul rând, de diversitatea si disponibilitatea drogurilor, la un anumit moment dat. Aceste specificitati trebuie corelate cu calitatea masurilor preventive si punitive luate de organele statale cu asemenea atributiuni. Iata de ce la orientarea politicii noastre, trebuie sa se ia în consideratie profilultraficului ilicit de droguri existent pe teritoriul României în raport cu numerosi alti factori. Or, acest lucru presupune, în primul rând, o atenta si complexa analiza si concretizare a celor trei vectori care constituie structura fenomenului aflat în discutie si anume: drogul  individul  societatea

Capitolul 2. DROGURILE - TERMENI, NOTIUNI SI CRITERII DE CLASIFICARE

Rigurozitatea stiintifica si dorinta de evitare a unor inadvertente ne impun ca, in debutul prezentei lucrari, sa facem o prezentare a principalilor termeni de specialitate cu care vom opera si sa explicitam notiunile folosite în legatura cu acestia, in conditiile in care, cu referire la heroina, cocaina, Ecstasy si alii compusi cu efecte asemanatoare asupra organismului uman, utilizarea unor termeni precum droguri, stupefiante, substante psihotrope si substante narcotice poate sa genereze confuzii in anumite situatii.

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, (ed. 1996), prin termenul "drog" se intelege o "substanta de origine vegetala, animal a sau minerala care se intrebuinteaza la prepararea unor medicamente si ca stupefiant", termenul "stupefiant" defineste o "substanta medicamentoasa care inhiba centrii nervosi, provocand o stare de inertie fizica si psihica si care, folosita mult timp, duce la obisnuinta si la necesitatea unor doze crescande; substanta care, prin folosire repetata, da nastere fenomenului de obisnuinta", termenul "psihotrop, -a" se refera la un "medicament cu actiune asupra psihicului", iar termenul "narcotic, -a" se refera la o "substanta, medicament, care provoaca narcoza - stare caracterizata prin pierderea cunostintei, relaxare musculara, diminuarea sensibilitatii si a reflexelor, provocata artificial prin actiunea substantelor narcotice asupra centrilor nervosi, în special in interventiile chirurgicale".

Definitiile acestor termeni, care în majoritatea situatiilor sunt folositi ca fiind sinonimi, au un caracter general, dar nu cuprinzator pentru clasa de compusi chimici ce face obiectul acestei lucrari, cum de altfel, se va constata din cele ce urmeaza.

Primele incercari de abordare unitara la nivel international a domeniului traficului si consumului de droguri - atat in ceea ce priveste tenninologia, cât si politica fata de aceste fenomene - dateaza de la inceputul secolului al XX-lea. Astfel, Conferinta de la Shanghai, din 1909, care a reunit treisprezece delegatii ale unor tari implicate activ in comertul cu opiu (SUA, China, Marea Britanie, Franta, Gennania, Italia, Olanda, Portugalia, Austro-Ungaria, Rusia, Japonia, Siam si Persia) si a vizat stabilirea unor criterii privind aceasta activitate. Ulterior, in cadrul Conferintei de la Haga din 1912, au fost stabilite noi reguli privind comertul cu opiu, morfina, cocaina si codeina, fiind acreditata si acceptata ideea necesitatii unui control al utilizarii acestor sub stante in scop medical.