Tragerea la Răspundere a unei Persoane

corporala grava, prevazuta de art 182 Cod Penal, în concurs cu infractiunea de distrugere, prevazuta de art. 271 al 1. Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 99 si urma Cod Pen..

În fapt s-a retinut ca unul dintre inculpati, gasind acasa o sticluta cu acid sulfuric în concentratie de 51% adusa de mama sa- chimist de profesie- sprea a-i servi la treburi casnice, a adus sticluta la scoala, cu intentia de a experimenta efectele solutiei respective.

Împreuna cu colegul sau( coinculpatul) au încercat substanta pe diferite obiecte, ulterior hotarând sa-i experimenteze efectele si pe unul din elevii din cursul gimnazial, în pauza de la orele 12:30, când începeau cursurile de dupa-amiaza.

Ca urmare, au iesit pe palierul de la primul etaj al cladirii, unde au vazut un elev din clasa a VIII-a urcând scarile. Unul dintre inculpati l-a prins de gât, apoi de umeri, imobilizându-l, timp în care cel de-al doilea inculpat, posesorul sticlutei cu acid, s-a deplasat în spatele victimei si i-a turnat solutia pe cap si pe haine, stârnind râsetele asistentei. Desi victima, initial, si-a continuat drumul spre casa, ulterior- datorita patrunderii acidului sulfuric în piele, arzând-o, a suferit o suprainfectie ce a necesitat o interventie chirurgicala.

Prima sentinta penala nr. 151/1998 Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, în baza art. 334 Cod Proc. Pen., a schimbat încadrarea juridica a faptei din infractiunea prevazuta de art. 182 Cod Pen., în cea prevazuta de art. 184 alin 2 Cod Pen., iar în baza acestui text a aplicat masura educativa a mustrarii.

Schimbarea încadrarii juridice a fost motivata de instanta având in vedere vârsta inculpatilor, care ar explica faptul ca nu au actionat cu intentie, ci din culpa.

Este corecta solutia instantei?

RASPUNS:

Fapta inculpatilor minori, care desi au cunoscut efectele acidului sulfuric, datorita experimentarii efectelor acestuia pe unele obiecte, au dorit sa testeze aceste efecte si asupra unui coleg, caruia i-au turnat solutie de acid sulfuric pe cap si pe haine, producând distrugerea acestora, victima suferind si grave leziuni care au necesitat spitalizarea si o interventie chirurgicala, constituie infractiunea de vatamare corporala grava- savârsita cu intentie indirecta- si nu infractiunea de vatamare corporala din culpa. Având în vedere modul de actiune a celor doi inculpati nu exista niciun dubiu ca ei nu au actionat cu intentie indirecta, deoarece ei au cunoscut proprietatile acidului sulfuric, au aruncat solutia pe unul din elevi si, desi nu au urmarit, au acceptat posibilitatea producerii rezultatului. În cauza nu se poate retine culpa în nicio forma a acesteia. Daca s-ar invoca faptul ca în speta exista culpa cu prevedere se poate aduce un contraargument, în sensul ca faptuitorii au prevazut rezultatul, dar în acelasi timp eu nu s-au bazat pe un temei obiectiv sau subiectiv ce caracterizeaza culpa cu prevedere. Nu se poate spune ca au socotit fara temei ca rezultatul nu se va produce, deoarece ei cunosteau actiunea acidului sulfuric. Nici culpa din neglijenta nu se poate retine, deoarece faptuitorii au prevazut rezultatul faptei lor, aspect ce poate fi dovedit, pe când neglijenta se caracterizeaza printr-o neprevedere a rezultatului.

Informatii teorectice despre vinovatie

Tragerea la raspundere a unei persoane, fie ca este vorba despre o raspundere juridica sau nejuridica, nu poate fi conceputa fara a tine cont de stabilirea cu certitudine a formei vinovatiei. În general, nu se poate concepe raspunderea pentru savârsirea unei fapte în lipsa vinovatiei persoanei ce a comis-o. Pe de alta parte, însa, nu ar fi corect ca sa nu se faca o distinctie în ceea ce priveste sanctiunea ce ii este aplicata unei asemenea persoane, si gradul sau de vinovatie. S-a ajuns la distinctia între diverse forme de vinovatie, ceea ce s-a reflectat într-o raspundere diferentiata,tinandu-se cont de aceste forme.

Exista doi factori inerenti vietii psihice a persoanei: constiinta sau factorul intelectiv si vointa sau factorul volitiv care se interfereaza si se presupun unul pe celelalt ( în activitatea infractionala constiinta se manifesta si constituie suport pentru manifestarea vointei).

- Factorul intelectiv presupune reprezentarea deplina a continutului, sensului si finalitatilor urmarite sau acceptate prin savârsirea faptei, precum si prevederea întregii desfasurari cauzale a acesteia.

- Factorul volitiv este elementul psihic care impulsioneaza si comanda energia fizica a omului.

Actualul Cod Penal, consacra teoria reprezentarii. Astfel, având la baza aceasta teorie, s-a aratat ca vinovatia exprima o anumita atitudine psihica periculoasa a infractorului fata de fapta si urmarile ei. Pentru ca o fapta sa constituie infractiune, sa atraga aplicarea unei pedepse, nu este suficient ca ea sa apartina material faptuitorului, ci trebuie sa fie imputabila acestuia. Când fapta nu este comisa cu vinovatie, ea nu este imputabila celui care a savârsit-o , deci nu i se poate retine in sarcina.

In cadrul continutului constitutiv al infractiunii putem distinge o latura obiectiva si una subiectiva. Un element esential al laturii subiective îl costituie elementul subiectiv – vinovatia. Ca element al continutului infractiunii, vinovatia va exista numai atunci când elementul material al infractiunii a fost savârsit cu forma de vinovatie ceruta de lege.

Potrivit art. 19 al. 1 Cod penal, vinovatia exista "atunci când fapta care prezinta pericol social este savârsita cu intentie sau din culpa".

În stiinta dreptului penal se face dinstinctie între doua forme principale de vinovatie: intentia, si culpa. Pentru unele infractiuni se adauga si o forma mixta: praeterintentia.