Trăsăturile dreptului admainistrativ și delimitări ale acestuia cu alte tipuri de drept

1. Noţiunea de drept administrativ

Dreptul administrativ a început să se contureze ca ramură de drept de sine stătătoare mai târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public și cu atât mai mult ale celui privat. Momentul de referință al nașterii statului modem, apărut după Revoluția franceză din anul 1789, care a pus bazele afirmării principiului legalității în organizarea şi funcționarea statului și a instituțiilor sale.

În țara noastră, dreptul administrativ a început să se contureze, ca ramură de sine stătătoare, mult mai târziu decât în țările din vestul Europei, începând cu Regulamentele Organice.

După constituirea statului național unitar roman și după marea unire, știința dreptului administrativ a contribuit la cunoașterea și explicarea dreptului administrativ roman, la formularea de propuneri pentru elaborarea de noi norme și principii, menite a conferi o individualitate tot mai autentică acestei ramuri de drept public și s-o racordeze la valorile științifice din domeniu, existente în alte țări europene.

Potrivit literaturii de specialitate, termenul de drept administrativ poate fi utilizat în două accepţiuni.Pe de o parte, desemnează o ramură de drept, adică un ansamblu de norme juridice având un obiect propriu de reglementare a unor relaţii sociale specifice.Pe de altă parte, dreptul administrativ este o ştiinţă care studiază fenomenul administrativ din perspectiva juridică.

În literatura de specialitate s-au elaborat mai multe definiţii cu privire la noţiunea “drept administrativ”, în care se regăsesc o serie de elemente commune:

- dreptul administrativ trebuie să conţină întotdeauna norme cu privire la organizarea şi funcţionarea administraţiei publice, locale şi centrale;

- în raporturile de drept administrative exista totdeauna un subiect de drept public: statul, autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice şi altele;

- dreptul administrativ are întotdeauna ca formă de activitate actul administrativ (chiar dacă în temeiul acestuia se nasc raporturi juridice de drept civil).

Dreptul administrativ poate fi definit ca ramură a dreptului public, care reglementează relaţiile sociale din sfera administraţiei publice, precum şi pe cele de natura conflictuală dintre autorităţile administraţiei publice, sau alte autorităţi statale, pe de o parte, şi cei vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative ale acestor autorităţi, pe de altă parte

2. Dreptul administrativ-ramura a dreptului public

Încă din timpul imperiului roman, normele juridice erau grupate în două mari categorii: norme de drept “public” ș norme de drept “privat”.

Evoluțiile ulterioare ale dreptului nu au înlăturat granițele dintre aceste două mari categorii și nici nu au creat altele noi. Ramurile de drept care s-au conturat ulterior s-au încadrat în una sau alta dintre ele.

Sintetizând concluziile ştiinţelor juridice în materie, putem spune că “dreptul public” cuprinde normele juridice care privesc statul: organizarea şi funcţionarea sa, raporturile dintre autorităţi, dintre stat şi particulari (personae fizice sau juridice), precum şi raporturile dintre state. Aceste norme grupate, în principal, în raport de obiectul lor de reglementare, în ramuri ale dreptului public. Din dreptul public fac parte ramuri de drept cum sunt: dreptul constituţional, dreptul administrative, dreptul penal, dreptul financiar, dreptul procesual penal, dreptul procesual civil, şi dreptul internaţional public.

Dreptul privat determina raporturile dintre particulari; fie dintre personae fizice, fie dintre acestea şi personae juridice ori dintre personae juridice dar nu ca purtătoare ale puterii publice. Profesorul Paul Negulescu precizează că dreptul public “stabileşte normele după care au să procedeze, în limitele stabilite de lege, deţinătorii puterii publice, pe câtă vreme dreptul privat se ocupa cu satisfacerea şi regularea intereselor particulare”.

Deosebirile dintre dreptul public şi cel privat ar putea fi reduse, în principal, la următoarele :

A) Normele de drept privat sunt mai cristalizate şi mai stabile decât cele de drept public; acestea din urmă având un pronunţat caracter politic se schimba mai repede;

B) În dreptul privat, oricine poate să fie titular al unui drept, indiferent dacă este sau nu este cetăţean al statului, fără deosebire de naţionalitate, religie ori sex.În dreptul public, nu oricine poate să exercite drepturile reglementate de normele aparţinând acestuia (exemplu: dreptul de vot, dreptul şi obligaţia de a apăra ţara, etc.);

C) În timp ce dreptul public se bazează pe forţa de constrângere a statului în caz de nerespectare a normelor sale, în dreptul privat, constrângerea, ca mod de asigurare a respectării normelor, o găsim foarte rar;

D) În dreptul privat, normele au un caracter supletiv, adică particularii, în convenţiile lor, pot deroga de la ele şi, numai în cazul în care nu au convenit astfel, se va aplica norma de drept, pentru că, în dreptul privat numai dispoziţiile de ordine publică sunt obligatorii.În dreptul public, unde domină ideea de “ordin”, în principiu, toate normele juridice sunt obligatorii;

E) În timp ce secretul este specific dreptului privat, în dreptul public este esenţială publicitatea

Faţă de cele de mai sus, dreptul administrativ poate fi definit ca o ramură a dreptului public care cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementează raporturile sociale născute în activitatea de organizare a executării legii şi de executare a acesteia, desfăşurată, în principal, de autorităţile administraţiei publice, precum şi de instituţiile publice şi alte servicii care realizează activităţi de interes public şi, în subsidiar, de celelalte autorităţi publice ale statului.