Trăsăturile și funcțiile cambiei

Introducere

Dezvoltarea şi diversificarea comerţului, sporirea relaţiilor comerciale internaţionale, au readus mijloacele de plată în atenţia specialiştilor.

Creşterea considerabilă a tranzacţiilor economice a dat naşterea unei necesităţi stringente de a folosi şi alte mijloace de plată decât banii. Această necesitate a fost satisfăcută prin utilizarea instrumentelor de plată, un loc important în rândul acestora ocupându-l cambia.

Datorită uşurinţei circulaţiei, eficienţei sporite şi siguranţei oferite de cambie, ea este folosită atât în comerţul bancar, în relaţiile dintre agenţii economici cât şi în relaţiile dintre necomercianţi-persoane fizice sau juridice. Titlul cambial poate fi utilizat atât în tranzacţiile de pe piaţa internă, cât şi de pe cea externă, putând fi emis şi în valută. Folosirea cambiei ca mijloc de plată înlătură riscurile ce pot apărea în cazul plăţilor în numerar şi a celor ce pot apărea în cazul distanţării în timp a plăţii de executarea prestaţiilor sau predarea mărfurilor.

1. Definirea si subiectii cambiei

Alături de cec şi bilet la ordin, un loc important în rândul titlurilor de credit îl ocupă şi cambia. Denumirea de cambie din limba română provine de la termenul italian „cambia”. Înscrisul are o mare utilitate practică datorită uşurinţei circulaţiei şi dreptului autonom pe care îl încorporează, şi este unul dintre cele mai utilizate documente în tranzacţiile internaţionale de credit.

Cambia este unul din titlurile de credit cu mare aplicatibilitate comerciala, fiind reglementata de legea nr.58/1934, modificata prin ordonanta de guvern 11/1993.

Cambia poate fi definita - ca un proces inscris prin care o persoana numita tragator(emitent)da dispozitie altei persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta unei a III-a persoane numita beneficiar,sau la ordinul acesteia o anumita suma de bani stabilita.

Reiesind din definiţie, subiectii raportului juridic cambial sunt:

• trăgătorul, creditorul sau expeditorul este persoana care emite titlul şi care dă dispoziţia de a se plăti o sumă de bani;

• trasul, debitorul sau importatorul este persoana căreia i se dă ordinul de a plăti o sumă de bani la scadenţă sau la cererea beneficiarului şi care prin acceptare devine debitor direct sau principal, el putând fi chiat trăgătorul;

• beneficiarul sau terţa persoană este persoana către care sau la ordinul căreia urmează să se facă plata, el putând fi chiar trăgătorul.

La formarea titlului cambial însă, colaborează numai două persoane şi anume trăgătorul şi beneficiarul, trasul intervenind ulterior, cu ocazia acceptării. Astfel, trasul îndeplineşte rolul unui mandatar al trăgătorului, fiind însărcinat să efectueze plata în condiţiile determinate de cambie. Există şi posibilitatea ca trasul să nu fie debitorul trăgătorului, situaţie în care acesta din urmă trebuie să facă în prealabil un depozit la tras echivalent cu suma înscrisă în cambie. Însă, uneori, trasul acceptă o cambie fără a fi obligat, doar din dorinţa de a-l garanta pe trăgător.

Pentru o mai bună înţelegere a mecanismului cambiei trebuie pornit de la momentul naşterii acesteia. Unii autori consideră cambia un contract ce ia naştere pe baza unor raporturi fundamentale anterioare între persoanele în cauză, care au ca izvor anumite acte juridice.

În cadrul acestor raporturi fiecare o parte are calitatea de creditor iar cealaltă parte de debitor. Obligaţiile ce iau naştere din aceste raporturi vor fi efectuate prin emiterea cambiei şi executarea plăţii la scadenţă.