Tratatul de la Amsterdam

1.ASPECTE GENERALE

La 2 octombrie 1997 cei cincisprezece ministri ai afacerilor externe din tarile membre ale U.E. au semnat la Amsterdam tratatul redactat in iunie 1997 cu prilejul inchieierii conferintei interguvernamentale care a avut loc la aceea data in capitala olandeza,acesta intrand in vigoare la 1 mai 1999.

Tratatul de la Amsterdam reprezinta o etapa foarte importanta in desfasurarea procesului de reforma a institutiilor comunitare. In sensul adancirii integrarii prin cresterea calitatii democratice a Uniunii, a identitatii ei in perspectiva largirii organizatiei, toate acestea trebuind sa determine o Europa mai apropiata de cetateni.Probleme importante se ridica atat din punct de vedere al adancirii integrarii cat si din punct de vedere al largirii U.E. Aceste doua aspecte sunt numai aparent distincte, in realitate ele fiind indisolubil egale.

-Adancirea integrarii inseamna consolidarea solidaritatii dintre statele membre . Este vorba de atribuirea de noi competente Uniunii , de crearea monedei unice de consolidarea U.E.M ( Uniunea economica si Monetara) etc.

-Largirea organizatiei inseamna procesul de extindere geografica prin adeziunea de noi state membre, asadar aspectul spatial in construirea Europei.

Trebuie precizat ca la baza procesului de integrare stau cateva principii fundanentale:

-democratie -justitie sociala

-libertate -solidaritate si coeziune

-respectarea drepturilor omului -statul de drept

Tratatul de Amsterdam a lasat inctate multe din prevederile tratatului de la Maastricht( ex.: cele din capitolul referitor la U.E.M).Totusi, in competentele U.E. vor intra sau se vor accentua noi domenii ca de exemplu: cele privitoare la un nivel crescut de ocupare a fortei de munca, la o dezvoltare echilibrata si neinflationista, la definirea progresiva a politicii de aparare comuna.

O tema de mare importanta a tratatului de la Amsterdam este accentuarea dezvoltarii unui spatiu de libertate,securitate si justitie, in cadrul careia sa fie asigurata libera circulatie a persoanelor prin masuri adevcate controului la frontierele U.E.,controlului emigrarilor, azilului precum si prevenirii criminalitatii.

Puterile Parlamentului European au fost consolidate prin simplificarea procedurii codeciziei(a fost suprimata posibilitatea unei a treia lecturi de catre consiliu, text considerat neadoptat in cazul esecului comitetului de conciliere) si prin extinderea campului sau de aplicatie.De asemenea procedura de consultare a fost suprimata in profitul celei de cooperare.

Tratatul de la Maastricht a fost completat cu texte mai ample si in ceea ce priveste politica de mediu.Formula prevazuta in textul de la Mastricht de „respectare a mediului „ a fost inlocuita prin Tratatul de la Amsterdam cu formula „ nivel inalt de protectie si de imbunatatire a calitatii mediului”.O alta schimbare adusa prin Tratatul de la Amsterdam consta in introducerea principiului „ egalitatii dintre femei si barbati”, alaturi de „promovarea unui nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala”.Principiul egalitatii dintre barbati si femei constituie una din cele mai importante dispozitii din tratat. Comparativ cu Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam a dat o mai buna definitie cetateniei europene si a legat-o mai strans de respectarea drepturilor omului, stabilind o regrupare a drepturilor referitoare la cetatenia europeana intr-un caitol unic.Astfel, prin Tratatul de la Amsterdam s-a subliniat ca definirea cetateniei europene precum si mai buna respectare a drepturilor omului constituie un obiectiv prioritar in cadrul reformei Uniunii.Sunt intarite astfel drepturile cetatenilor europeni, precum si sale persoanelor fizice sau juridice care au resedinta sau sediul in U.E. Consacrandu-se un drept de acces la documentele institutiilor(articolul 255 din T.C.E(Tratatul Comunitatii Europene) , care se aplica celui de-al doilea si celui de-al treilea „stalp” in virtutea articolelor 28 si 41 din T.U.E( Tratatul privind Uniunea Europeana)).

De asemenea tratatul prevede protectia persoanelor fizice cu privire la regimul datelor cu caracter personal ( articolul 286 din T.C.E).Doua regulamente au fost adoptate pentru punerea in aplicare a acestor dispozitii.Pentru prima data Tratatul de la Masterdam creeaza un mecanism care permite sanctionarea unui stat membru care s-ar face vinovat de o „violare grava si persisteta”( articolul sapte) a drepturiolr fundamentale permitand Consiliului sa suspende dreptul de veto al statului respectiv.Daca constatarea violarii nu poate intervenii decat cu unanimitate ( fara a numara bineinteles votul statului in cauza) , masurile luate ca urmare a acestei constatari sunt adoptate cu majoritatea calificata.Cu toate ca acest mecanism a fost perceput ca fiind destinat reglarii unei curiozitati juridice, criza suscitata de alianta guvernamentala incheiata in Austria a subliniat importanta lui practica.Criza a relevat de asemenea necesitatea de a completa acest mecanism printr-un mecanism de alerta prealabila, cei 14 parteneri ai Austriei improvizand in cursul anului 2000 o reactie comuna permitand atentionarea guvernului austriac asupra oricarei abateri pe care ar fi putut sa o savarseasca , fara a recurge totusi la o arma suprema precum recurgerea la articolul 7 care presupune o ” violare grava si persistenta” pentru a fi utilizat.aceasta criza a condus U.E. pentru prima data sa intervina in politica interna a unui stat membru in scopul prevenirii unei atingeri grave a principiilor fundamentale.Problema care ramane de rezolvat este de a stii care ar fi fundamentul juridic pe care s-ar baza U.E. ppentru a sanctiona un stat in cazul recurgerii la articolul 7, avand in vedere ca U.E. nu este parte la C.E.D.O., singura care ar putea oferi un raspuns pertinent este Charta Drepturilor Fundamentale asoptata la Nisa.