Tutela minorului

II. INTRODUCERE

Promovarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor inerente fiinţei umane, în mod special ale copilului, reprezintă elementul esenţial al asigurării progresului, bunăstării şi gradului de civilizaţie al oricărei societăţi, al democraţiei şi statului de drept.

Drepturile copilului ocupă un loc aparte în cadrul ramurii de drept, fiind alcătuită din ansablul normelor juridice ce reglementează drepturile omului.

Obligaţia fundamentală de a creşte copilul revine părinţilor. Ea reprezintă nucleul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. Orice copil care este lipsit, fie temporar, fie definitiv, de protecţia părinţilor, sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecţie alternativă.

Căile de suplinire a ocrotirii părinteşti sunt instituirea tutelei, măsurile de protecţie specială cum ar fii plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă, supravegherea specializată şi adopţia.

Instanţa de judecată este singura autoritate competentă să se pronunţe cu privire la persoana care exercită drepturile şi îndeplineşte îndatoririle părinteşti privitoare la copilul lipsit de ocrotirea părinţilor săi.

Reglementarea şi protecţia drepturilor copilului lipsit de ocrotirea părintească este una din preocupările constante şi prioritare, încercând să acopere un spectru cât mai larg de situaţii.

Potrivit indicaţiilor legale exprese, în alegerea uneia dintre soluţiile de protecţie alternativă se va ţine seama de necesitatea asigurării unei anumite continuităţi în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică.

Ca instituţie juridică, tutela reuneşte dispoziţiile legale referitoare la ocrotirea unui minor de către o altă persoană decât părinţii săi, sub supravegherea autorităţii tutelare. Într-o altă accepţiune, privită din perspectiva persoanei desemnate să înfăptuiască ocrotirea, tutela numeşte însăşi activitatea pe care o desfăşoară tutorele în exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor ce îi revin legate de persoana şi de bunurile copilului.

III. OBIECUL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

În această lucrare mi-am propus să detaliez probleme ce ţin de conceptul tutelei minorului, fundamentarea temeiuliu protecţiei speciale de care trebuie să beneficieze copilul lipsit temporar de protecţia părintească.

Tema lucrării de disetaţie am ales-o datorită faptului că în societatea contemporană sunt numeroase cazuri de destrămare a familiilor şi de abandon a copiilor de către părinţii care lucrează în străinătate, lăsându-şi copiii în grija bunicilor sau străinilor, aceştia fiind lipsiţi de afecţiune părintească, de drepturi şi obligaţiile ce le revin legal.

Scopul de bază al lucrării vizează analiza aprofundată a concepţiilor, ipotezelor, afirmaţiilor doctrinale ale specialiştilor în materie, a modului în care reglementarea internă reflectă exigenţele reglementărilor internaţionale.

Pentru atingerea scopului ne-am propus următoarele obiective:

- a cerceta apariţia şi evoluţia instituţiei tutelei,

- a elucida conceptul de „tutelă a minorului”,

- a stabili temeiul protecţiei speciale de care trebuie să se bucure minorul,

- a studia problema protecţiei drepturilor minorului prin prisma reglementăriilor în vigoare şi cele viitoare,

- a elabora o concepţie cu privire la evoluţia instituţiei tutelei minorului din prisma unor strategii cu caracter economic, social şi juridic,

- a cerceta şi analiza caracterelor juridice generale ale tutelei,

- a analiza condiţiile legale pentru instituirea tutelei,

- a analiza condiţiile legale privind persoana tutorelui,

- a cerceta drepturile şi îndatoririle tutorelui, răspunderea tutorelui,

- a analiza cazurile de încetare a tutelei