Uniunea Economică și Monetară

Uniunea Monetara

Nasterea monedei europene este in mod cert evenimentul financiar mondial cel mai important de la caderea sistemului Bretton Woods. Ea este o etapa importanta a constructiei europene, care se inscrie intr-un proces inceput de peste 40 de ani, o data cu crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), in 1951 si semnarea Tratatului de la Roma din 1957. Primele proiecte de unificare economica si monetara au vazut lumina zilei acum aproape 30 de ani; prin urmare ideea este departe de a fi noua. Euro-ul este o evolutie si nu o revolutie. El incoroneaza o lunga pregatire a economiilor europene, cu crearea unei piete comune (in anii 60), liberalizarea miscarii de capital (1990), realizarea pietei unice in 1993 si, dupa semnarea Tratatului de la Maastricht, convergenta economiilor inspre cele mai bune performante in materie de inflatie, rata dobinzii si a deficitului.

Euro (EUR, sau €) este moneda unică a Uniunii Europene (UE).

A fost introdusă pe 1 ianuarie 1999, la miezul nopţii, succedând vechea unitate monetară europeană ECU (European Currency Unit). Monedele naţionale ale ţărilor participante au încetat să existe legal, devenind simple subdiviziuni ale monedei europene. Totuşi bacnotele şi monedele naţionale au continuat să fie folosite în ţările respective, până la introducerea noilor bancnote şi monede pe 1 ianuarie 2002. Vechile monede şi-au mai păstrat valoarea legală până la data limită de 28 februarie 2002.

Un euro este divizat în 100 cenţi, sau centime (nu contează ce declinare este folosită, centimos spanioli sau centesimi italieni).

In prezent zona EURO este formata din urmatoarele state: Belgia, Germania, Grecia, Spania, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia si Finlanda.

Moneda EURO a intrat deja in circulatie la data de 1 ianuarie 2002. Ea se prezinta sub forma de bancnote de 500, 200, 100, 50, 20, 10 si 5 EURO si sunt identice in toate cele 12 state. Monedele sunt de 1 si 2 euro, 50, 20, 10, 5, 2 si 1 cent. Monedele sunt emise de fiecare stat si au fata identica, iar pe verso sunt individualizate cu motive specifice fiecarui stat

Care va fi efectul asupra statelor din Europa de Est? Aceste state isi pastreaza inca monedele nationale. Monedele lor nationale nu au o rata de schimb fixa fata de moneda unica. Putem afirma ca trecerea la moneda unica aduce beneficii nu numai intreprinzatorilor, marilor companii, prestatorilor de servicii, cat si consumatorilor. Ele se refera in principal la:

- Stabilitatea monetara (se elimina riscul ratei de schimb pentru tarile din zona EURO);

- Scaderea preturilor datorita cresterii transparentei in domeniul costurilor, dar si al concurentei

- Transferul fondurilor se va face mai usor si mai ieftin;

- Reducerea inflatiei (politica monetara comuna va impiedica inflatia dintr-o tara membra sa afecteze celalte state membre);

- Schimburile comerciale intre statele membre vor fi impulsionate, datorita eliminarii costurilor legate de schimbul valutar;

EURO are potential de a deveni una dintre principalele valute de tranzactie pe plan mondial, alaturi de yen, ducand, in acest mod, la cresterea stabilitatii mediului economic international si la stimularea comertului international.

Recompense pentru cei silitori si atenti, penalizari pentru cei care nu si-au dat suficient interes. Asa s-ar putea rezuma un bilant al primilor sapte ani de existenta a monedei euro.

Beneficiile aduse de existenta monedei unice europene au un pret, aceasta e concluzia unui studiu realizat de Institutul Bruegel. Potrivit directorului Jean Pisani-Ferry, "elevii silitori", cum ar fi Irlanda, au avut de castigat, in vreme ce la polul opus se situeaza Italia si Portugalia. In conditiile in care noile state membre ale Uniunii Europene bat deja la poarta zonei euro, "experienta acumulata trebuie folosita la gestionarea situatiei actuale, dar si in vederea ex-tinderii", spune Pisani-Ferry.

Economistul Alan Ahearne, coautor al studiului, este de parere ca diferentele persistente de crestere economica inregistrate de la un stat membru la altul pot duce la variatii semnificative ale cursurilor reale dintre economiile private si instrumentul de evaluare.

In Portugalia, cresterea economica semnificativa a fost urmata de "o dureroasa trezire la realitate" cauzata de unele "serioase greseli politice". Potrivit studiului, Lisabona a uitat de disciplina bugetara o data ce a indeplinit criteriile pentru trecerea la euro. "Exact de asta trebuia sa se fereasca", a comentat Alan Ahearne. In schimb, Irlanda a stiut sa mentina un ritm sustinut al productivitatii si competitivitatii. Cat despre Spania, autorii studiului spun ca, in ciuda unei politici bugetare corecte, are de pierdut de pe urma lipsei de competitivitate.

Astfel, estimeaza expertii Bruegel, primii sapte ani de euro au insemnat o evolutie dezechilibrata intre statele care au adoptat moneda, din cauza politicilor economice interne.

State participante

În prezent statele membre participante la euro sunt Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania. Aceste ţări sunt numite frecvent "Zona euro" sau "Euroland". De la 1 ianuarie 2007 sa alăturat zonei euro şi Slovenia.

Andora, Monaco, San Marino şi Vatican folosesc de asemenea euro, deşi nu sunt în mod oficial membri euro, nici măcar mebri ai UE. (Au folosit înainte monede care au fost înlocuite prin euro.) Din acestea, Monaco, San Marino şi Vatican şi-au creat propriile monede, cu propriile simboluri naţionale pe spate. Andorra foloseşte monede franceze şi spaniole, de vreme ce au folosit francul francez şi peseta spaniolă ca şi monedele sale. Aceste ţări folosesc euro datorită unor înţelegeri cu statele membre UE (Italia în cazul principatului San Marino şi oraşului Vatican, Franţa în cazul principatului Monaco), aprobate de către Consiliul Uniunii Europene.