Urmele de Maini

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Urmele de Maini.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 14 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Lazar Carjan

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

CAPITOLUL I: URMELE DE MÂINI

1.1. Scurt istoric.

Relieful papilar reprezinta formatiuni coniforme din stratul dermic uman aliniate sub forma de creste despartite de santuri. Corespunzator, pe derma exista creste papilare. Crestele papilare sunt strabatute de pori.

Varietatea reliefului papilar esteatat de mare incat practic nu exista doi indivizi cu acelasi relief. Utilizarea reliefului papilar la identificarea persoanelor este o chestiune destul de veche:

• 1866 M. Malpighi prime studii ale crustelor papilare si porilor sudoripari;

• 1877 W. Hershell functionar britanic in India vorbeste despre posibilitatea identificarii

dupa relieful papliar

• 1880 H. Faulds in cursurile de medicina la Tokyo face mentiuni despre caracterul unic si longeviv al reliefului papilar.

Prin urmele mâinilor, din punct de vedere criminalistic, se înţeleg acele modificări aduse elementelor componente ale locului faptei, ca rezultat al contactului mâinilor făptuitorului, victimei, cu acestea, în procesul săvârşirii infracţiunii.

Urmele de mâini – ca regulă, cel mai frecvent întâlnite în câmpul infracţiunii1, fiind greu de evitat atingerea obiectelor cu mâna în timpul săvârşirii infracţiunii – au o valoare deosebită în procesul de identificare a persoanei prin caracteristicile specifice, structurale, ale desenelor papilare.

Desenul papilar este unul din cele mai imprortante elemente de identificare a persoanelor , datorita propietatiilor acestora. Astfel2:

→ Desenele papilare sunt unice – deosebindu-se între ele prin formă şi detalii caracteristice al căror număr şi varietate fac, practic, imposibilă descoperirea a două urme care desene papilare identice;

→ Desenele papilare sunt caracterizate de fixitate – forma şi detaliile caracteristice desenului papilar se menţin de la formarea, sa în timpul vieţii intrauterine, până la moarte. Creşterea în dimensiuni a desenului papilar, pe măsura dezvoltării corpului nu este de natură a influenţa

1 C Ţurai, Elemente de poliţie tehnică, Bucureşti, 1937, pag. 171 şi următoarele.

2 Doctrina conţine mai multe opinii în legătură cu proprietăţile desenelor papilare – numărul acestora, ca exemplu, variind între două, la I.R. Constantin şi M. Rădulescu (unicitatea şi fixitatea) şi cinci, la C.E. O'Hara (permanenţa, universalitatea, unicitatea, simplitatea înregistrării şi simplitatea clasificării)

caracteristicile crestelor papilare. De asemenea apariţia sau dispariţia, în timpul vieţii, a unui detaliu nu este de natură a modifica fondul demersului criminalistic, nu determină o diferenţă calitativă între desenele papilare ale aceleiaşi persoane3.

→ Desenele papilare sunt inalterabile – o proprietate esenţială, determinată de faptul că, în mod normal, un desen papilar nu poate fi modificat sau înlăturat. Desenele papilare pot fi distruse în condiţiile unor boli deosebite sau ca urmare a unor intervenţii care să afecteze stratul dermic profund, însă, existenţa unei cicatrici constituie un element de identificare deosebit de preţios.

Aceste desene au o construcţie foarte variată şi complexă, amprentele mâinii putând fi repartizate pe mai multe zone, în funcţie de părţile anatomice ale mâinii, după cum urmează4:

• regiunea digitală – cuprinde la fiecare deget falanga, falangina, falangeta;

• regiunea digito-palmară – se află în partea superioară a palmei imediat sub baza degetelor;

• regiunea tenară - situată între baza degetului mare şi centrul palmei;

• regiunea hipotenară – aflată aproape de încheietura mâinii.5

Urma papilară, indiferent că este a degetelor, a palmei sau a întregii mâini, se formează prin contactul direct al mâinii cu o suprafaţă sau un obiect oarecare, fiind produsă prin depunerea de stropi microscopici de sudoare6, depunerea de alte substanţe aflate pe mână, prin detaşarea de substanţă aflată pe suprafeţele sau obiectele cu care mâna ia contact ori prin formarea unui mulaj în materiile ce au o plasticitate deosebită.

În raport cu modul de formare şi unele particularităţi ale lor urmele de mâini pot fi clasificate astfel:

- Urme de mâini statice şi urme de mâini dinamice. Cele mai valoroase urme pentru identificarea persoanei sunt urmele statice, întrucât acestea păstrează şi redau cu claritate detaliile caracteristice ale desenului papilar. Urmele dinamice se prezintă sub formă de ştersături sau mânjituri păstrând foarte puţine detalii care să poată folosi la identificare.

3Pentru detalii a se vedea E. Stancu care în argumentare îl citează şi pe John I. Thornton – Tratat de Criminalistică, op. cit. pag. 101.

4 În acelaşi sens a se vedea E. Stancu, op. cit. pag. 102; M. Ruiu, Valorificarea ştiinţifică a urmelor infracţiunii, Edit. Little Star, Bucureşti, 2003, pag. 97

5Emilian Stancu, “Tratat de criminalistica” Editura Actami, Bucuresti, 2001, pag. 102

6Sudoarea este formată din apă, substanţe organice şi săruri minerale

- Urme de mâini de suprafaţă şi urme de mâini de adâncime. Aceste urme depind, în formare, de plasticitatea suprafeţei sau obiectului cu care mâna intră în contact. Urmele de adâncime se întâlnesc rar, în practică întâlnindu-se urme formate în chit moale, ceară, plastilină sau vopsea neuscată. Urmele de suprafaţă, la rândul lor se pot forma prin stratificare – constituie regula, de pe mână depunându-se diferite substanţe: sudoare, sânge, vopsea, diferite grăsimi, etc. – sau destratificare – pe mână rămânând diferite substanţe aflate pe suprafaţa de contact: praf, vopsea, grăsimi, substanţe folosite la marcările criminalistice, etc.

- Urme de mâini vizibile şi urme de mâini latente. Urmele de mâini vizibile presupun un transfer important de substanţă – din punct de vedere cantitativ – între mână şi obiectul sau suprafaţa de contact. Conţin puţine elemente exploatabile datorită îmbâcsirii, uneori substanţa implicată putând forma ea însăşi o urmă ce conţine conturul şanţurilor şi nu conturul crestelor papilare, tehnicianul criminalist având de a face, în această situaţie cu negativul amprentei papilare. Urmele de mâini latente sunt, de cele mai multe ori, de bună calitate, păstrând foarte multe elemente de identificare, fiind capabile să redea în bune condiţii detaliile caracteristice crestelor papilare şi chiar ale porilor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Urmele de Maini.doc