Veniturile

Veniturile

1.Definitie.Notiuni generale.

Venitul poate fi definit ca totalitatea resurselor disponibile pe

care oamenii le obţin din salarii, rente, profituri, dobânzi, transferuri,

cadouri etc.

Corespondentul la nivel macroeconomic este venitul agregat,

care reprezintă cuantumul veniturilor individuale ale cetăţenilor unei ţări

obţinute într-o perioadă specifică de timp, de obicei un an calendaristic.

Pentru comparaţiile în timp şi/sau cele internaţionale, important

este venitul mediu sau pe locuitor, calculat prin raportarea venitului

agregat la populaţia statului analizat:

Y = Y:PT.

Bunăstarea, privită ca nivel calitativ de viaţă al individului şi/sau

al societăţii la un anumit moment, este considerată a depinde direct

proporţional de nivelul veniturilor. Aceasta deoarece, în majoritatea

cazurilor, venituri ridicate permit achiziţionarea unor cantităţi mari de

bunuri, condiţii civilizate de viaţă, economii suplimentare şi o teamă mai

mică faţă de viitor.

În realitate, pot însă apărea suficiente situaţii în care o creştere a

venitului agregat nu antrenează un nivel de trai superior pentru cetăţeni

ca, de exemplu:

- creşterea duratei şi intensităţii muncii depuse de fiecare individ sau

majorarea vârstei de pensionare;

- producerea unor bunuri care nu influenţează bunăstarea

indivizilor (armament, de exemplu). Acest output contribuie la creşterea

venitului agregat dar nu şi la îmbunătăţirea nivelului de trai. Acelaşi

efect îl are şi producerea suplimentară a unor bunuri de calitate

inferioară;

- creşterea veniturilor mediu şi agregat, dublată de o distribuţie

inechitabilă a veniturilor;

-diferenţele de politică guvernamentală în legătură cu distribuirea şi

redistribuirea veniturilor;

- prestarea de activităţi casnice, ale căror output-uri nu sunt luate în

calculul PIB;

- derularea tranzacţiilor aferente economiei subterane: tranzacţii

ilegale (stupefiante, prostituţie, armament, substanţe radioactive) sau

legale dar neraportate pentru a nu se plăti taxe. Economia subterană

este prezentă în toate statele lumii, ponderea ei în PIB variind de la

câteva procente, în Japonia şi Germania, la peste 15% în Suedia sau

Italia. În România, potrivit ultimului studiu realizat de Centrul Român de

Politici Economice (CRPE), economia subterană a deţinut 31% din PIB,

în anul 2000 şi 18% în anul 2001şi 21% în 2006;

- creşterea output-ului nu este egală cu cea a consumului: PIB-ul

se măreşte ca efect al creşterii investiţiilor, care pot conduce la

creşterea consumului viitor, nu şi a celui prezent. Mai mult, PIB-ul poate

creşte şi ca efect al măririi exporturilor, nu şi a importurilor, ceea ce nu

induce avantaje pentru consumatorii naţionali;

- ignorarea externalităţilor, mai ales cele legate de degradarea

mediului natural.

2.Formarea veniturilor

Prin intermediul vânzării-cumpărării sau altor operaţiuni, toate bunurile devin nişte venituri,procese la care, in mod direct sau indirect, participă toţi agenţii economici.Pentru a le studia rolul pe care îl au in mecanismul economiei,trebuie analizată formarea veniturilor.

Punctul de pornire în formarea lor constă în obţinerea sumelor din vânzarea bunurilor create de unitătile economice sau institutionale,cele mai cunoscute fiind intreprinderile.Sumele obtinute sunt impărtite intre participantii respectivi in functie de contributia fiecăruia sub formă de factori de productie.

Veniturile respective sunt: profitul,salariul,dobanda si renta. Fiecare posesor de factor de productie participant la producerea acestor bunuri economice primeste pentru serviciul efectuat o parte din venitul general al unitătii, un venit specific. Distribuirea bunurilor economice are loc cu impărtirea venitului intre participantii directi la obtinerea lui. Profitul remunereaza in esenta contributia acestora realizata prin intermediul capitalurilor.In societate apar o multitudine de reimpartiri,de redistribuiri ale veniturilor deja impartite,iar partea ce revine fiecarui participant este rezultatul raportului dintre cererea si oferta de pe piata fiecarui factor de productie.Posesorul factorului de productie este avantajat atunci cand cererea este mai mare decat oferta,deoarece va putea pretinde un venit mai mare pentru serviciul factorului respectiv.