Vinovatia, Trasatura Esentiala a Infractiunii

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Vinovatia, Trasatura Esentiala a Infractiunii.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 18 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Conf.univ.dr.:Ioan Griga

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

BIBLIOGRAFIE.3
ABREVIERI.4
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE.5
1.1. Noţiune si caracteristici.5
CAPITOLUL II
FORMELE VINOVǍŢIEI.6
2.1.Intenţia.6
2.1.1.Intenţia directă.7
2.1.2.Intenţia indirectă.7
2.1.3.Alte forme ale intenţiei.9
2.2.Culpa.12
2.2.1.Structura culpei.13
2.2.2.Culpa cu prevedere.13
2.2.3.Culpa simplă.14
2.3.Praterenţia.15

Extras din document

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

1.1. NOŢIUNE SI CARACTERISTICI

Aşa cum este prevăzută in doctrina penală,”vinovăţia reprezintă atitudinea psihică a persoanei care , săvârşind cu voinţa neconstransă o faptă ce prezintă pericol social , a avut in momentul executării , reprezentarea faptei si a urmărilor , a avut posibilitatea reală , subiectivă a acestei reprezentări.

Aşadar , vinovăţia reflectă aspectul subiectiv al infracţiunii şi cuprinde atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta săvârşita şi unde urmările acesteia.Ca atitudine psihică a făptuitorului faţă de fapta săvârşita şi faţă de urmările acesteia , vinovăţia este rezultatul interacţinuii a doi factori : conştiinţa şi voinţa.

Faptorul intelectiv sau conştiinţa , presupune reprezentarea deplină a conţinutului , sensului şi finalităţilor urmărite sau acceptate prin săvâraşirea faptei , precum şi prevederea intregii desfăşurari cauzale a acesteia.Factorul volutiv este elementul psihic care impulsionează şi comandă energia fizică a omului ,ce poate fi analizat atât in raport cu acţiunea , cât şi cu inacţiunea (dupa cum agentul voieşte să se manifeste printr-un act exterior sau voieşte să se abţina de la o acţiune impusa de lege) , precum şi cu rezultatul (adică in raport cu finalitatea la care agentul voieşte sa ajungă).

Deşi cei doi factori se interferează şi presupune unul pe celălalt , în literatura de specialitate se reţine cu preponderenţă factorul intelectiv asupra celui volitiv , conşţiinta răsfrângandu-se prin intermediul voinţei asupra faptei şi asupra urmărilor acesteia .Actul de conştiinţă sau de voinţă nu trebuie să fie viciate sau deformate , în caz contrar poate fi inlăturată răspunderea făptuitorului.Apoi , voinţa presupune să fie liberă , in sensul că asupra făptuitorului să nu se exercite o constrângere fizică sau morală.Prezenţa atât a factorului intelectiv cât şi a celui volitiv in săvârşirea unei fapte este o condiţie esenţială a vinovăţiei.Vinovăţia nu poate exista , cu alte cuvinte , la săvârşirea unei fapte , dacă făptuitorul nu a voit acea faptă , fiind constrâns , ori nu a putut avea reprezentarea rezultatului , din cauze neimputabile lui.

CAPITOLUL II

FORMELE VINOVǍŢIEI

Formele vinovăţiei se regăsesc in Codul penal la art.19 , alin.1 , care precizează ca vinovăţia există atunci când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă.La acestea se mai adaugă şi o formă mixtă – praeterenţia sau intenţia depăşită , specifică unor infracţiuni.

2.1.INTENŢIA

Constituie forma fundamentală , generală şi originară a vinovăţiei ; ea reprezintă totala regulă sub care se infăţisează vinovăţia , deoarece majoritatea infracţiunilor se comit de regulă cu intenţie şi numai în mod excepţional din culpă sau praeterenţie.

Există intenţie (dol) , ca forma a vinovăţiei , atunci când persoana care săvârşeşte o faptă ce prezintă pericol social prevede rezultatul faptei pe care şi-a propus să o săvârşească şi urmăreşte sau acceptă producerea lui. Prevederea este o anticipare a ceea ce se va întampla ulterior .Este o cunoaştere dedusă din cunoaşterea prealabilă a acţiunii sau inacţiunii săvârşite şi a imprejurărilor în care a avut loc acţiunea sau inacţiunea.Autorul faptei realizează mintal aceasta deducţie pe baza datelor de experienţă generală.Aşadar , ceea ce făptuitorul trebuia să fi prevăzut pentru a exista vinovăţia sub forma intenţiei este rezultatul faptei.Prin rezulatul faptei se inţelege urmarea imediată , urmarea firească , adică modificarea produsă în lumea externă , de acţiunea sau inacţiunea efectuată de către făptuitor.Acest rezultat poate îmbrăca forma unui prejudiciu material sau forma unei stări de pericol pentru o anumită valoare sociala , dintre cele apărate de legea penală.Cel care , din cauza cunoaşterii greşite a imprejurărilor în care efectuează acţiunea sau inacţiunea sau din cauza survenirii unor împrejurari de neprevăzut , nu a prevăzut rezultatul faptei , ci un alt rezultat , inofensiv , nu poate fi considerat că a avut intenţie , putându-i-se reţine , eventual , o culpă.

In funcţie de atitudinea făptuitorului faţă de producerea rezultatului socialmente periculos , intenţia se prezintă sub două modalităţi desemnate de legea penală.

Fisiere in arhiva (1):

  • Vinovatia, Trasatura Esentiala a Infractiunii.doc