Acordul General pentru Tarife și Comerț

1. Scurt istoric al apariţiei GATT

Ca urmare a faptului că cel de-al doilea Război Mondial a afectat profund întreaga economie mondială şi relaţiile economice internaţionale, ONU a iniţiat, încă din primii ani de activitate, o amplă acţiune menită să ducă în final la crearea unei Organizaţii Mondiale a Comerţului care să-şi aducă contribuţia la eliminarea treptată a barierelor şi restricţiilor din calea comerţului internaţional.

În acest scop, din însărcinarea ECOSOS, o comisie pregătitoare formată din reprezentanţii a 23 de state a trecut, încă din 1945, la elaborarea unei Carte a viitoarei Organizaţii Mondiale a Comerţului, aceasta fiind prima încercare de codificare a unor reguli fundamentale care să guverneze relaţiile economice internaţionale. Comisia pregătitoare a hotărât ca, paralel cu activitatea de elaborare a Cartei pentru viitoarea OMC şi până la ratificarea ei, să iniţieze şi primele negocieri cu privire la reducerea taxelor vamale şi a altor restricţii din calea comerţului internaţional. Aceste negocieri au avut loc în perioada aprilie – octombrie 1947 şi rezultatele lor au fost încorporate într-un tratat multilateral, denumit Acordul General pentru Tarife şi Comerţ, care constituie baza oficială, juridică a concesiilor tarifare convenite. Totodată, în acest tratat, care urma să fie o anexă la Carta pentru OMC, au fost înscrise şi o serie de reguli, principii şi discipline după care să se călăuzească statele semnatare în desfăşurarea schimburilor comerciale reciproce. Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948.

A fost elaborată şi Carta proiectată pentru OMC, cunoscută sub denumirea de Carta de la Havana (1948), dar, nefiind ratificată de statele semnatare, n-au putut să fie puse bazele OMC, rămânând în vigoare GATT care nu a avut statut juridic de organizaţie internaţională, dar a întreţinut legături cu organizaţii specializate ale ONU.

2. Obiectivele şi structura GATT

Acordul General pentru Tarife şi Comerţ a fost un tratat multilateral – interguvernamental, ce reglementa cele mai importante aspecte ale cooperării economice şi comerciale între statele semnatare.

Principalul obiectiv al GATT este crearea şi implementarea unui sistem comercial liberalizat şi deschis în cadrul căruia întreprinderile comerciale din ţările membre pot face comerţ unele cu altele în condiţiile de competiţie imparţială. Din textul Acordului mai pot fi deduse următoarele obiective: liberalizarea comerţului; aplicarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, fapt ce presupune nediscriminarea; respectarea obligaţiilor asumate; micşorarea tarifelor; un regim comun pentru statele în curs de dezvoltare; politica antidumping etc. Aceste obiective îşi păstrează valabilitatea şi în prezent. În ultimii 15-20 de ani, ca urmare a faptului că a crescut numărul ţărilor membre şi, în special, al ţărilor în curs de dezvoltare, atribuţiile şi obiectivele GATT s-au lărgit.

Structurile organizatorice ale GATT sunt urmatoarele:

- Sesiunea părţilor contractante;

- Consiliul Reprezentanţilor;

- Comitete şi grupuri de lucru specializate;

- Secretariatul.

Sesiunea părţilor contractante (membrii cu drepturi depline), este alcătuită din delegaţii tuturor ţărilor membre şi este forul suprem al GATT. Se întruneşte, de obicei, o dată pe an (sesiune ordinară) sau de mai multe ori pe an, la cererea părţilor contractante (sesiuni extraordinare). Atribuţiile sale de bază:

- dreptul şi obligaţia de a veghea la respectarea prevederilor GATT;

- aprobă modificările şi completările aduse textului GATT;

- aprobă prin vot primirea de noi membri;

- aprobă crearea de noi organe în structura organizatorică a GATT şi le direcţionează activitatea.