Agricultură ecologică

Acest sistem de agricultură este un procedeu “modern” de a cultiva plante, de a creşte animale şi de a produce alimente, care se deosebeşte fundamental de agricultura convenţională.

Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mult mai curată, mai potrivită metabolismului organismului uman, dar în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului în respect faţă de natură şi legile ei. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de alimente cu gust, textură şi calităţi autentice şi atractive.

Aceste alimente se obţin în etapa producţiei la fermă prin interzicerea strictă a utilizării organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora) şi prin restricţii drastice privind folosirea fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor şi sistemelor intensive de creştere a animalelor.

Agricultura ecologică are o contribuţie majoră la dezvoltarea durabilă, la creşterea activităţilor economice cu o importantă valoare adăugată şi la sporirea interesului pentru spaţiul rural.

Obiectivele, principiile si normele aplicabile productiei ecologice sunt cuprinse in legislatia comunitara si nationala din domeniul agriculturii ecologice.

In cadrul Legislatiei comunitare aceasta cuprinde reglementari ce priveste productia produselor ecologice, etichetarea acestora si controlul, de asemenea actiuni de promovare si informare pentru produsele agricole de pe piata agricola interna si externa.

In ceea ce priveste Legislatia nationala voi aminti: Ordinul 317/190 din 11 mai 2006 privind modificarea si completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor si al Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice, Ordin 219/2007 privind inregistarea operatorilor in agricultura ecologica, Ordinul 688/2007 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspectie si creditare, de aprobare a arganismelor de inspectie si certificare si de supraveghere a activitatii organismelor de control si ultima reglementare din cadrul celor nationnale fiind Ordinul 35 din 9 februarie 2009 pentru aprobarea regulilor privind inregistrarea operatorilor in agricultura ecologica.

Printre practicile specifice agriculturii ecologice voi aminti:

- Rotaţia culturilor ca premisă a folosirii eficiente a resurselor fermei.

- Limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice şi a îngrăşămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari şi a altor substanţe complementare folosite pentru prelucrarea produselor agricole

- Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic

- Valorificarea resurselor existente la faţa locului, ca de pildă folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale şi a furajelor produse la fermă

- Alegerea unor specii de plante şi animale rezistente la boli şi dăunători, adaptate condiţiilor locale

Ferma este locul in care incepe procesul ecologic si totodata locul unde iau nastere produsele ecologice proaspete. Din punctul de vedere al agriculturii ecologice fermierii fac tot posibilul pentru a obtine produse din mediul inconjurator cu ajutorul unor sisteme cat mai apropiate posibil de cele aflate in natura.

Fermierii care practica agricultura ecologica incearca sa creeze o legatura intre natura si oameni prin practici ce au un impact cat mai mic asupra mediului.

Odata ce produsele ecologice au parasit ferma acestea mai pot trece prin diferite etape pana a ajunge la consumatorul final. Fiecare din aceste etape implica acelasi grad de ingrijire si respectare a regulamentelor ecologice pentru a putea fi siguri ca produsele sunt in intregime autentice.

Gama de produse alimentare ecologice are un spectru foarte larg atat prin produsele ecologice propiu-zise cat si prin procesarea produselor ecologice pentru a servi nevoilor si gusturilor consumatorilor moderni.

Deci, pe langa gama de fructe, legume, carnuri, produsele ecologice moderne cuprind: mancare pentru bebelusi, vinuri obtinute din struguri ecologici, bere, iaurt, prajituri, produse de patisserie, cereale pentru micul dejun, paine, biscuiti, mezeluri, sucuri de fructe, fructe si legume conservate, mancaruri semipreparate, cafea, ceai….toate acestea pot fi create cu ingrediente ecologice iar procesele si etapele de creare a acestora fiind tot ecologice.

Din punct de vedere economic fiecare produs creat ajunge la consumatorii private prin diverse canale de distribuitie. Exact acesta este cazul si pentru produsele ecologice.

Canalele de distribuitie tipice pentru aceste produse sunt:

- Pietele locale specializate pe produsele ecologice

- Magazinele specializate pe produse ecologice din zonele urbane sau metropolitane

- Amplasamente stradale in zonele rurale

- Direct de la ferma de unde au fost obtinute respectivele produse

- Livrate la usa consumatorilor sau la un punct de colectare prin livrarea pe baza de comenzi pe internet sau posta.

In toate tarile Uniunii Europene si nu numai se manifesta o reala vointa de dezvoltare a agriculturii ecologice, si tot mai multi agricultori isi indreapta atentia spre acest tip de agricultura. Totusi in Romania la inceputul anului 2000 cand au aparut astfel de ferme pe teritoriul nostrum, dar si acum in o masura mai mica ne confruntam cu problema lipsei cererii fata de astfel de produse. Se cunoaste ca produsele eco necesita conditii speciale de producere si transport si au si un prêt mai mare decat restul alimentelor conventionale si de aceea pana in 2004 intreaga cantitate de produse ecologice era exportata. In anul 2004 s-a atins o cota de 10% din cantitatea produsa folosita pentru consumul intern. Aceasta problema a impiedicat multi agricultori sa se implice in productia de produse ecologice avand in vedere ca obiectivul principal ar fi obtinerea unui profit cat mai mare iar atata timp cat cererea este prea mica in tara noastra iar pentru a exporta implica costuri suplimentare pe care nu toti fermierii si le permit putem astfel intelege de ce nu gasim atat de usor aceste produse eco.

In ultimii ani inclusiv in tara noastra tot mai multi consumatori isi indreapta atentia catre astfel de produse, mai ales ca gustul produselor fie din import sau export care contin tot mai multe produse chimice lasa de dorit.