Apariția și evoluția managementului

I. MANAGEMENTUL, ACTIVITATE SPECIALIZATĂ

În lumea actuală a afacerilor forţa concurenţială a unei firme comerciale izvorăşte din crearea sau identificarea unui sistem managerial adecvat pentru realizarea unei performanţe ridicate.

Tehnologia cercetărilor moderne poate fi integrată într-un sistem ca singura cale de a face faţă presiunilor exterioare ale factorilor care nu sunt sub controlul managementului. Definirea managementului nu trebuie să înceapă cu o enumerare de diverse concepte cu atât mai mult cât originile sale sunt extrem de îndepărtate. Trebuie să evidenţiem faptul că în orice societate, de la cele mai primitive, la cele mai complexe (contemporane) societaţi, întodeauna vor exista conducători şi conduşi. Şeful unui trib african, un politician, un director financiar, iată diverse tipuri de conducători.

Aceasta arată că societatea a cunoscut în evoluţia ei diverse forme de conducere, leaderi care în esenţă au facut acelaşi lucru: au acceptat o responsibilitate, sau şi-au dorit-o in fapt de condus.

Performanţa functiei manageriale este necesară pentru ca organizaţia să se dezvolte , să funcţioneze. Practica managementului este la fel de veche ca şi organizaţiile, ceea ce inseamnă într-adevăr o vechime deosebită , practică începută odată cu organizarea vieţii sociale a comunităţilor umane, deoarece baza obiectivă a apariţiei şi dezvoltării activităţii de management, ca şi activitate specializată de sine statatoare , o constituie munca. Obţinerea unor rezultate complexe şi într-un volum cantitativ mai mare necesită munca în comun a mai multor persoane.

Considerăm că managementul este o activitate umană distinctă, impusă de accentuarea diviziunii muncii, pe masura evoluţiei şi dezvoltării societăţii omeneşti. Pe masură ce se adânceşte procesul de diviziune a muncii şi se adânceşte specializarea muncii , se intensifică şi corolarul său , respectiv procesul de creştere a gradului de cooperare în muncă între membrii unei organizaţii, precum şi între diferitele grupuri umane organizate , aflate în relaţii diferite de tip furnizor – client, sau competitor – competitor.

Totodată, adăncirea diviziunii muncii , combinată cu sporirea volumului de activitate conduce la creşterea numărului de oameni implicaţi în procesul respectiv. Pe masură ce se adânceşte acest proces, apare necesitatea creării unui sistem specializat în conducerea organizaţiei, denumit sistem de management, care să asigure desfaşurarea ritmică a fiecărei activităţi şi corelarea tuturor verigilor sistemului organizaţiei , să orienteze şi să armonizeze activitatea acestora în vederea atingerii scopului primar propus , respectiv a obiectivelor organizaţiei respective în ansamblul ei.

II. DEFINIREA CONCEPTULUI DE MANAGEMENT

Managementul, fiind o activitate complexă, cu profunde implicaţii în viaţa economică, socială, politică a cunoscut de-a lungul evoluţiei sale diferite accepţiuni şi abordări.

În contiuare vom prezenta câteva dintre acestea, pe care le considerăm cele mai relevante:

- managementul poate fi privit ca un proces de coordonare al resurselor umane, informaţionale, materiale şi financiare în privinţa realizării scopurilor orgnizaţiei;

- potrivit opiniei lui A. Mackensie, managementul este:”Un proces în care managerul operează cu trei elemente fundamentale: idei, lucruri şi oameni; realizând obiectivul prin alţii.” ;

- H. Johanssen şi A.Robertson afirmă că managementul este: ”Arta şi ştinţa de a direcţiona, dirija şi administra munca altora pentru a atinge obiectivele stabilite.”;

- O abordare interesantă aparţine lui David H.Hemphil, care susţine că managementul este: ”Un compus al elementelor: putere, autoritate şi influenţă.” ;

- După Jean Gerbier însă, managementul înseamnă : ”Organizare, arta de a conduce, de a administra.”;

- Profesorii O.Nicolescu şi I. Verboncu cosideră că:”Managementul firmelor rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de managemant din cadrul lor, în vedera descoperiri legitaţilor şi princiipilor care le guvernează, a coceperii de noi sisteme, metode, technici si modalităţi de conducere , de natură să asigure obţinerea şi creşterea competitivităţilor.”

Fără a face o prezentare exhaustivă a conceptului de management, se poate constata că există păreri diferite în ceea ce priveşte definirea managementului: unii autori susţinând că managementul este ştiinţa conducerii ,alţii că managementul reprezintă arta conducerii, iar a treia categorie defineşte managementul ca ştiinţa şi arta de a conduce

Din cele prezentate mai sus se poate definii conceptul de management ca un ’’proces de atingere a obiectivelor organizaţionale prin angajarea şi implicarea celor patru funcţii principale: planificarea, organizarea, leadingul( antrenarea şi motivarea) şi controlul.’’ Această definiţie evidenţiază că managementul este o activitate continuă, care impune atingerea obiectivelor esenţiale (vitale) şi implică cunoaşterea şi înţelegerea modului cum trebuie executate şi implementate cele patru funcţii majore ale managementului. În consecinţa cele patru funcţii sunt vitale, pentru un management real, eficace şi eficient.

III. MANAGEMENTUL ŞI ÎNCEPUTURILE SALE

Începuturile managementului datează de mii de ani , atuci când au avut loc primele acţiuni umane de grup care s-au desfăşurat in mod coordonat Rezultatele se văd si azi: marele zid chinezesc, piramidele egiptene , alte minuni ale lumii antice, structura bisericii creştine stabilită in secolul al II-lea î.e.n. şi rămasă neschimbată în esenţă, şi anume doar 5 nivele ierarhice: papă , cardinal, arhiepiscop, episcop, preot de parohie. O strucură simplă , de invidiat de marile corporaţii ale prezentului, chiar după ce acestea au suferit mari schimbări în sensul reducerii considerabile a numărului de nivele ierarhice , şi trecerea la structuri aplatizate.

Tăbliţele de lut datate cu mai bine de 3000 de ani î.Ch au înregistrat tranzacţii de busines şi legile statului antic, evidenţiind totodată cu multă claritate practicile organizaţionale. Desigur că existenţa organizaţiilor este mult mai veche decât aceste tăbliţe. În acest sens arheologia ne aduce dovezi de netăgăduit privind formele de organizare ale vieţii sociale a oamenilor preistorici.Desigur că amndouă: atât organizaţiile, cât şi managementul au fost destul de diferite de ceea ce avem în viaţa noastră curentă.