Ape Reziduale Menajere și Urbane - Procedee de Tratare

Se numesc ape reziduale – uneori impropriu ape uzate – toate apele care sunt evacuate, după folosinţă, din gospodării, din centrele locuite şi din industrii.

Apele reziduale menajere, prin însăşi provenienţa lor, conţin mai ales impurităţi de natură organică, în toate fazele de dispersie: grosolană (ca suspensii), coloidală şi moleculară.

Aceste ape conţin, în măsură variabilă, şi impurităţi minerale, produse petroliere, resturi de detergenţi.

Ca o apreciere a gradului de murdărire a apelor reziduale menajere serveşte consumul de oxigen biochimic (COB)5, care are în medie o valoare de 54 g pe locuitor în 24 de ore.

Apele reziduale urbane conţin, în măsură variabilă, atât impurităţi organice cât şi anorganice; în timpul ploilor şi al topirii zăpezii predomină impurităţile anorganice.

Caracteristica acestor ape este lipsa unor impurităţi grosolane, de natura şi frecvenţa acelora din apele reziduale menajere. În general, ele conţin totdeauna resturi de produse petroliere.

În funcţie de gradul de murdărire a apelor reziduale, de cantităţile scurse, de capacitatea bazinului natural de recepţie şi de caracteristicile sale, aceste ape trebuie supuse unei purificări prealabile, cu ajutorul unor procese tehnice de tratare, mai mult sau mai puţin complexe.

Scopul ei este de a îndepărta din apă, prin mijloace mecanice, impurităţile grosolane, antrenate de curentul apei aflate în suspensie sau în plutire. Îndepărtarea acestora are în primul rând scopul de a apăra instalaţiile de tratare a apei de pătrunderi de corpuri grele, înfundări cu nisip şi nămol, blocări de către corpuri plutitoare, apoi de a uşura desfăşurarea proceselor de tratare.

Operaţiile acestui procedeu şi dispozitivele folosite sunt următoarele:

― Deznisipatoare (captatoare de nisip)

― Grătare

― Dispozitive de mărunţire (tocătoare)