Biomonitoringul Mediului

Imagine preview
(7/10)

Acest referat descrie Biomonitoringul Mediului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si .

Arhiva contine 1 fisier doc de 7 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Stegarescu Vasile

Iti recomandam sa te uiti bine pe , cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Ecologie

Cuprins

STUDIUL FITOCENOZELOR
Speciile de plante se grupează în fitocenoze în cadrul cărora există raporturi omogene de interacţiune şi de echilibru biologic, afinităţi de convieţuire şi toleranţă.
Repartiţia teritorială depinde de:
- climă;
- sol;
- relief;
- altitudine.
Există 2 tipuri de fitocenoze:
fitocenoze naturale - terestre, acvatice şi palustre - specii spontane;
fitocenoze agricole (agrofitocenozele) - specii cultivate + buruieni
La baza clasificării vegetaţiei stă asociaţia care corespunde unui anumit tip de fitocenoză.
Asociaţia vegetală – o comunitate de plante care vegetează în baza existenţei unor condiţii ecologice specifice, cu una sau mai multe specii caracteristice.
Identificarea şi delimitarea fitocenozelor
1. Specii dominante - 60-100% din totalul speciilor sau edificatoare
2. Specii subdominante - 25-40% din masa vegetală totală. Numărul speciilor variază de la 1 la 5.
3. Specii indicatoare – oglindesc unele însuşiri ale factorilor ecologici –umiditate mărită sau scăzută, clima caldă sau rece, soluri sărăturate sau sărace, etc.
4. Specii însoţitoare – 10-30%.
STRUCTURA ORIZONTALĂ ŞI VERTICALĂ A FITOCENOZELOR
Structura orizontală:
a) deschisă;
b) închisă.
a) Deschisă – vegetaţie rară cu goluri - asociaţii vegetale ierboase de stepă, de pe nisipuri, de pe pietrişuri, grohotişuri, eroziuni, pădure de plop, mesteacăn, etc.
b) Închisă – vegetaţie deasă fără spaţii - păduri de fag, molid şi brad, pădurile de stejar, asociaţii de păşune şi fâneţe.
Structura verticală
În fitocenozele de pădure de foioase - 4 straturi:
- arbori;
- arbuşti;
- stratul ierbos;
- stratul muscinal.
Stabilirea compoziţiei floristice a fitocenozei suprafeţele minime de evidenţiere a fitocenozei, constând din inventarierea tuturor speciilor de plante, reprezintă o suprafaţă de probă numită releveu.
Numărul depinde de suprafaţa fitocenozei
- de la 5-50 probe 1m2 - licheni, briofite
- 5 - 10 – 20 m2 - lacuri, mlaştini
- 0,25 – 1 ha - păduri de amestec
- 400-1000 m2- păduri cu vegetaţie monodominantă şi uniformă.
După forme relevee – pătrate sau dreptunghiulare la fiecare specie din fiecare releveu al asociaţiei sunt notate abundenţa şi dominanţa după scara lui Braun-Blanquet.
CARTAREA VEGETAŢIEI
Studiul vegetaţiei presupune şi întocmirea unei hărţi:
1. metoda de cartare vizuală pe itinerariu;
2. metoda de cartare instrumentală;
3. metoda de cartare aerofotografică.
1. metoda de cartare pe itinerariu:
a) cartarea vizuală pe itinerarii transversale;
b) cartarea vizuală pe contur integral;
c) cartarea vizuală prin pichetare.
DETERMINAREA PRODUCŢIEI PRIMARE LA MACROFITE
Metode:
– luarea de probe înainte şi după epoca în care se realizează producţia de biomasă maximală;
– luarea de probe în timpul apariţiei spicului;
– determinarea suprafeţei foliare cu planimetrul fotoelectric;
– măsurarea suprafeţei foliare.
Staţie – punct de recoltare a plantelor pentru determinarea producţiei primare
S = 1m2
- se cântăresc pe specii – fitomasa proaspătă
- uscare 105 grade C - fitomasa uscată
- ardere completă - cenuşă – cântărire – substanţă organică în g/m2.
METODE DE CERCETARE ECOLOGICĂ A ANIMALELOR (ZOOCENOZELOR)
Metode calitative şi cantitative:
• Calitativ - inventarierea speciilor – cunoaşterea faunei;
• Cantitativ - inventarierea atât a speciilor cât şi stabilirea proporţiei numerice a speciilor (populaţiilor) ş. a. caractere ecologice

Fisiere in arhiva (1):

  • Biomonitoringul Mediului.doc