Considerații ecologice asupra apelor contaminate

CONSIDERATII ECOLOGICE ASUPRA APELOR CONTAMINATE

In ultimele decenii ale secolului nostru, ca urmare a dezvoltarii industriei si a ritmului intens de chimizare a agriculturii, s-a intensificat tot mai mult procesul de contaminare a apelor de suprafata cu substante toxice.

Astfel de evacueaza: fenoli, saruri ale metalelor grele, compusi ai acidului cianhidric, hidrogen sulfurat si sulfuri, amoniac si saruri de amoniu, hidrocarburi,materii colorante, acizi minerali si numeroase substante organice de sinteza, cum sunt detergentii, la care se adauga izotopii radioactivi. De pe ogoare, din regiuni pomicole sau paduri, apele de ploaie spala si transporta in rauri cantitati mari de insecticide, raticide, fungicide animali.

Folosirea la scara din ce in ce mai larga a ingrasamintelor chimice poate sa aiba si o latura negativa prin cantitatile mari de azot, fosfor, potasiu, care, antrenate de ploi, pot ajunge in apele naturale, unde provoaca tulburari in echilibrul biocenotic. Exploatarile petroliere, transporturile tot mai intense de produse petroliere ridica probleme grave de poluare a marilor si oceanelor cu hidrocarburi.

Nu numai apele reziduale industriale, dar chiar cele fecaloid-menajere pot deveni toxice pentru receptori prin aparitia de hidrogen sulfurat, amoniac, bioxid de carbon si diferiti compusi sulfurosi, acizi organici, etc., ca urmare a proceselor de descompunere anaeroba a substantelor organice. Scaderea oxigenului, in urma proceselor de mineralizare a substantelor organice, constituie o cauza importanta de depopulare a apelor.

Intr-un mediu sarac in oxigen, chiar daca acest gaz nu a scazut sub limitele combatibile cu viata animalelor acvatice, toxicitatea unor substante creste de mai multe ori.

Mai sunt apoi substante care pot apare in mod natural in apele de suprafata, ca amoniacul, hidrogenul sulfurat si diferite sulfuri, ca urmare a proceselor de poluare secundara, si unele toxine secretate de alge, protozoare, gastropode etc.

Dintre toate insa, deversarile de ape industriale ocupa primul loc in cea ce priveste piveste pericolul degradarii apelor de suprafata, pozitie disputata de pesticide, a caror utilizare in agricultura si sivicultura creste de la o zi la alta.

Cercetarile intreprinse in numeroase tari pentru cunoasterea efectelor produse de substantele toxice asupra organismelor acvative si in acelasi timp pentru prevenirea intoxicarii bazinelor de apa, cu toate consecintele posibile, au dus la aparitia unei noi stiinte, ecotoxicologia acvatica.

Exista astazi o literatura ecotoxicologica bogata, care trateaza numeroasele aspecte ale acestor probleme. Avand ca obiect studiul vietii acvatice in bazinele impurificate cu substante toxice, modul cum actioneaza legile ecologice generale in conditiile speciale de mediu, toxicologia acvatica trebuie desprinsa din saprobiologie (1967).

Domeniul de cercetare al toxicologiei acvatice este mult mai intins, imbratisand totalitatea organismelor din apa, reprezentate printr-un numar mare de specii asnimale si vegetale, aflate pe diferite trepte de organizare si deci cu caracteristici morfofiziologice deosebite.

Mediul acvatic este mult mai complex din punct de vedere chimic si este supus la actiunea unor variatii mai intense sub actiunea factorilor externi decat mediul aerian. Interdependenta dintre organism si mediu este mai transa la vietuitoarele acvatice decat la cele terestre.

In consecinta, si actiunea exercitata de factorii de mediu asupra procesului intoxicarii este mai puternica si mai variata la organismele acvatice.

In contact permanent sau, in orice caz, de lunga durata cu mediul toxic si oferind cai variate de intrare a substantelor toxice in organism, influenta nociva este mai puternic resimtita.

In toxicologia acvatica nu se pun numai probleme de ocrotire a organismelor acvatice si deci de cercetare a procesului de intoxicare a acestora, ci se mai are in vedere insasi protectia mediului lor de viata, a apei care poate deveni improprie si pentru unele folosinte ale omului.

Organismul acvatic devine astfel nu numai obiectiv de cercetare, un scpo al cercetarii dar si un mijloc de cunoastere, un indicator de salubritate a apei.

Trebuie avuta in vedere ca efectele intoxicarii individului se rasfrang si asupra populatiei (speciei) din care face parte acesta, asupra totalitatii biocenozei si, in ultima analiza, asupra intregului sistem ecologic, reprezentat prin unitatea acvatica respectiva. Problemele de cercetare vor fi deci diferite dupa modul de organizare a materiei vii la care se raporteaza.