Cum distrugem natura

Cum distrugem natura

Mediul inconjurator constituie un sistem alcatuit din elemente ale cadrului natural si antropic, strans legate prin relatii multiple, care ii asigura calitatile si evolutia. Pe parcursul dezvoltarii pot interveni diversi factori care introduc in sistem elemente ce duc la modificari bruste, inregistrate mai intai la nivelul unor componente si apoi in intregimea acestuia, cu consecintele negative diverse, influentand direct sau indirect viata si activitatea omului. Asadar, actiunile care se petrec in mediul inconjurator duc la perturbari serioase in evolutia si desfasurarea componentelor abiotice, la dezechilibre ecologice, afectand viata si habitatul uman si alcatuind forme de manifestarea a degradarii acestuia.

Cauze ce conduc la crearea de dezechilibre, urmate de degradari care s-au diversificat si amplificat pe masura dezvoltarii societatii umane (proces insotit de o accentuare a implicarii omului in folosirea si consumarea produselor mediului natural) sunt:

- cresterea populatiei si consumarea resurselor – in fiecare din urmatoarele decenii popluatia ve creste cu cate un miliard de oameni, ceea ce, numai daca luam in considerare nevoile primare, va determina o diminuare a biodiversitatii prin restrangerea spatiilor de existenta a ecosistemelor naturale datorita extinderii terenurilor cultivate; reducerea disponibilitatilor de apa dulce

- ingustarea continua a spectrului produselor comercializate in domeniul alimentar

- evaluarea gresita a mediului si a resurselor sale – astfel de situatii conduc la transformarea unor ecosisteme naturale in terenuri arabile (desecarea zonelor umede, defrisarea padurilor), distrugerea unor ecosisteme prin amenajari hidroenergetice sau turistice supradimensionate

- inechitate in distributia beneficiilor din protejarea si utilizarea biodiversitatii – determina, pe de o parte, o scadere a interesului pentru conservarea ecosistemelor din partea celor ce le utilizeaza direct (de ex, proprietarii de terenuri de padure), iar pe de alta parte, orienteaza investitiile in sensul exploatarii resurselor in arii cu biodiversitate ridicata, fara a asigura masuri de protectie, cum este cazul proiectului de exploatarea a zacamintelor auro-argintifere de la Rosia Montana

- deficiente in cunoasterea stiintifica si economica – acestea sun tcele care au stat si stau la baza exploatarii speciilor care prin diverse caracteristici si-au creat o utilitate economica legata de valoarea lor esteica, nutritionala sau medicala. Egreta, zimbrul, capra neagra, rasul, pastravul, papucul-doamnei, floarea de colt etc., aflate pe cale de disparitie in Romania sunt numai cateva din speciile prin care se poate exemplifica lipsa de informatie a celui ce beneficiaza, dar si a celui care ofera aceste specii.

Activitatile umane au pus ecosistemele sub asediu: 75% din stocurile de peste marin au fost fie epuizate, fie sunt exploatate la limita lor de regenerarea biologica; suprafata acoperita cu paduri s-a micsorat cu cel putin o jumatate, iar drumurile, fermele si locuintele fragmenteaza rapid ceea ce a mai ramas in palcuri miic de padure; 58% din recifele de corali sunt amenintate de tehnicile distructive de pescuit, presiunea turistica, incalzirea apei si de poluare; apele subterane sunt exploatate peste rata de refacere.

Cai de degradare

Relatiile economice duc la determinarea comportamentului fata de resurse, inclusiv cele elgate de biodiversitate. Interventiile umane nu sunt negative numai prin faptul ca folosesc la amximum resursele biologice, adr si prin activitati care nu vizeaza direct aceste categorii. Principalele cai prin care omul contribuie la degradarea biodiversitatii sunt: modificare si distrugerea habitatelor, transferul voluntar si involunatr de specii si supraexploatarea.

Modificarea si distrugerea habitatelor

Sunt considerate cele mai importante cauza ala scaderii biodiversitatii. Acestea se manifesta direct, prin reducerea suprafetei ocupate de ecosistemele naturale sau indirect prin efecetele poluarii asupra conditiilor de viata ale speciei.

A. Reducerea suprafetei ocupate de ecosistemele naturale

- Aici se incadreaza diminuarea suprafetelor ocupate de padure, astfel spus, defrisarea padurilor. In 5000 de ani presiunea antropica a dus la diminuarea suprafetei impadurite de la 50% din suprafata uscatului la 20%, cat reprezinta in prezent, iar ratele defrisarilor continua sa creasca. Ca urmare a defrisarilor, 80-100 mii de specii de arbori sunt amenintate cu disparitia.