Extras din referat

1. Regimul termic al apei

Varietatea reliefului, poziţia bazinului hidrografic al Milcovului în cadrul teritoriului României, conferă reţelei de râuri o mare varietate a regimului termic din punct de vedere al repartiţiei în timp şi spaţiu. Factorii principali ce determină încălzirea şi răcirea apei râurilor (evoluţia temperaturii) în bazinul hidrografic Milcov sunt de natură climatică cu caracter general (radiaţia şi regimul termic al atmosferei) şi de natură subterană (schimbul de apă dintre subteran şi râu). Ceilalţi factori ca debitul, adâncimea şi viteza apei, caracterul albiei minor şi al văii înlesnesc schimbul de căldură între aer şi apă. În decursul a 24 de ore cele mai coborâte temperaturi ale apei se produc dimineaţa între orele 5 – 7, la aproximativ o oră după minima termică a aerului. Temperatura apei creşte apoi treptat până după-amiază (între orele 14 -16) când atinge cele mai mari valori după care urmează o descreştere continuă până în dimineaţa zilei următoare.

În zona montană şi subcarpatică se întâlnesc situaţii când temperatura apei, într-o anumită secţiune se menţine aproape tot timpul la valori mai scăzute decât ale aerului, datorită pantelor şi vitezelor mari, cât şi umbririi albiei minore de vegetaţia forestieră care nu favorizează încălzirea râului până la nivelul de încălzire al aerului din secţiunea de observaţie. Înnourările, ploile reci, invaziile de aer rece produc abateri temporare de la evoluţia diurnă normală a temperaturii apei, cu atât mai mult cu cât debitele de apă sunt mai mici.

Evoluţia în timp şi spaţiu a temperaturii apei

Temperatura ape în timpul anului este asemănătoare cu a aerului dar are un caracter mai atenuat datorită influenţei locale (pânza freatică).

Pentru râul Milcov şi afluenţii lui, pe tronsoane neadăpostite, ritmul de încălzire şi răcire al apei este adesea sincron cu cel al aerului, aşa încât corelaţiile dintre temperatura aerului şi a apei se caracterizează prin formă de curbă. Temperatura apei atinge valorile cele mai ridicate în luna iulie şi parţial în august. În lunile de iarnă (decembrie - februarie) răcirea puternică a aerului favorizează scăderea temperaturii medii a apei spre valoarea de 00 C. Cele mai puternice încălziri ale apei au loc în lunile aprilie – mai, pe când răcirile cele mai evidente se produc în octombrie – noiembrie.

Gradienţii de scădere a temperaturii în raport cu înălţimea au valori mici (0,070 – 0,160 C/100m) în anotimpul de iarnă şi mari (1,10 – 1,30 C/100m) în anotimpul de vară.

Creşterea treptată a temperaturii apei din aval în amonte în prima jumătate a anului şi scăderea din aval în a doua jumătate a anului demonstrează influenţa altitudinii în evoluţia temperaturii apei.

Temperatura medie multianuală a apei pentru bazinul râului Milcov este sub 80C, pentru zona cu altitudini sub 400 m temperatura variază între 8 – 100C, iar spre vărsarea în râul Putna temperatura este de 10-120C. Evident s-au înregistrat şi valori mari de temperatură, cum a fost cea de pe 15 august 1957 de 380c la S. H. Goleşti.

Ca urmare a întârzierii încălzirii şi răcirii apei în raport de altitudine, variază şi numărul de zile cu temperaturi caracteristice. În jurul altitudinii de 1 000 m intervalele cu temperaturi şi mai mici şi mai mari de 50 C sunt aproximativ egale. Prezenţa pânzei freatice la nivelul talvegului, influenţele antropice (deversarea apelor menajere) influenţează local temperatura râurilor.

2. Aspecte ale producerii fenomenelor de îngheţ

Apariţia, evoluţia şi dispariţia fenomenelor de îngheţ general şi a producerii podului de gheaţă în special, evidenţiază că acestea sunt dependente în primul rând de oscilaţiile aerului. Dacă temperatura negativă a aerului este cauza principală a prezenţei fenomenelor de iarnă, unii factori azonali, ca: panta râului (viteza curentului de apă), chimismul (mineralizarea) şi regimul de alimentare (alimentarea râului din pânza freatică), modifică durata şi evoluţia acestora.

Pentru râul Milcov temperatura optimă de apariţie a acelor de gheaţă este de –10C până la –30C în decurs de una sau două zile, a gheţii la mal de –30C la –50C, iar a podului de gheaţă de la –60C la –80C. Aceste temperaturi sunt suficiente pentru sectoarele de râuri cu adâncimi mici şi viteze ale cursului reduse. Se constată că la o scădere bruscă şi continuă a temperaturii aerului sub 00C, durata de apariţie a fenomenelor de îngheţ este mică, în medie –20C pe zi produce ace de gheaţă în primele două zile, gheaţă la mal în următoarele două zile, pentru ca în ziua a 5-a deja să se instaleze podul de gheaţă continuu. Dacă în lunile noiembrie şi decembrie evoluţia gheţii trece prin toate fazele (ace de gheaţă, gheaţă la mal, pod de gheaţă), în lunile februarie şi martie dispariţia podului de gheaţă este urmată de curgerea sloiurilor, durata de dispariţie fiind mai mare în funcţie de fenomenul de îngheţ existent la ora instalării temperaturii pozitive ale aerului. Dispariţia podului de gheaţă se produce evolutiv, putându-se întâlni pod de gheaţă cu ochiuri, pod de gheaţă întrerupt, canal dezgheţat şi curg sloiuri. Durata de timp dintre apariţia fenomenelor de îngheţ şi dispariţia acestora poate fi caracterizată prin prezenţa unui singur fenomen, fie a mai multora.