Deșeurile

Deseurile

Deseurile sunt substante, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din activitatile economice, menajere si de consum.

Exista mai multe tipuri de deseuri:

Deseuri menajere - deseuri provenite din activitatile casnice si de consum;

Deseuri de productie - deseuri rezultate în urma unor procese tehnologice;

Deseuri periculoase - reprezinta deseurile care sunt periculoase pentru sanatatea populatiei si mediul înconjurator. Din acestea fac parte deseurile toxice si inflamabile, explozive, corozive, infectioase si altele.

Deseuri animaliere - sunt cele care se formeaza la cresterea si îngrijirea animalelor.

Deseuri de constructie – sunt cele formate la întreprinderile si organizatiile ce extrag si utilizeaza materiale de constructie.

Deseurile toxice se clasifica dupa categoria de toxicitate:

I categorie – extrem de periculoase (deseurile cu continut de plumb si compusii lui, deseuri de cianura, unele chimicalele si pesticidele inutilizabile si interzise etc.);

II categorie – nocivitate înalta (deseurile cu continut de vanadiu, deseurile petroliere etc.);

III categorie – nocivitate medie (slamul petrolier, deseurile de la producerea colorantilor, pigmentilor, vopselelor si lacurilor, emulsii si lichide);

IV categorie – nocivitate redusa (sedimentele decantate rezultate din epurarea chimica sau electrocoagularea, materialele uzate, lampile cu mercur etc.).

Efecte ale deseurilor toxice

Deseurile pot polua solul, aerul, apa de suprafata sau pânza freatica. Poluarea solului poate afecta oamenii, plantele si animalele. Noroiul din canalizarile municipale poate contine elemente toxice daca deseurile industriale au fost amestecate cu cele domestice. Daca noroiul este folosit ca îngrasamânt, aceste elemente ar putea contamina câmpurile cultivate. Substantele toxice pot fi absorbite de plante, ajungând la animalele care au pascut acolo si chiar la oameni.

Aerul poate fi contaminat de emisiile directe de deseuri toxice. Evaporarea de solventi toxici din vopsele si din agentii de curatare este o problema comuna.

Poluarea râurilor si lacurilor, daca este suficient de toxica, poate distruge fauna si flora instantaneu, sau de-a lungul timpului. De exemplu, fluoridul se acumuleaza în oase si dinti, prea mult fluorid în apa putând cauza probleme ale oaselor si dintilor. Compusi precum diclordifeniltricloretanul (DDT-ul), PCB-urile si dioxinele sunt mai solubili în grasimi decât în apa. Astfel, aceste substante se gasesc în concentratii mici în apa, însa în concentratii mai mari în insecte si alge si în concentratii si mai mari în pesti, pasarile si oamenii care se hranesc cu peste fiind foarte expusi unor concentratii mari de substante periculoase.

Chiar si poluarea care nu este toxica poate omorî. Fosfatii si nitratii, de obicei inofensivi, pot fertiliza algele care cresc în lacuri si râuri. Când algele cresc, în prezenta luminii solare, produc oxigen; insa daca algele cresc prea mult sau prea rapid, consuma mari cantitati de oxigen atunci când soarele nu straluceste si când au început sa decada. In final, lipsa oxigenului va sufoca alte forme de viata; unele creaturi putând fi otravite de toxinele continute de alge. Acest proces de supracrestere a numarului de alge, numit eutrificatie, poate omorî viata din lacuri si râuri.; in unele cazuri, anumite alge pot otravi chiar si apa potabila.

Poluarea cu nitriti a condus la cresterea îmbolnavirilor sistemului nervos, îmbolnavirilor de hipertensiune înalta, boli ale ficatului, boli aspiratorii acute. Au loc schimbari esentiale ale starii sanatatii copiilor. În teritoriile puternic poluate cu nitrati copii sufera de 10 ori mai frecvent de boli ale organelor hematopoetice, de 9 ori de anemie, de 4,4 ori ale de boli ale organelor respiratorii, de 11 ori de boli de piele, de 5,5 ori de anomalii congenitale si de 18 ori de boli peritonice. Toate aceste date trebuie sa serveasca argumente pentru constientizarea populatiei privind dauna adusa sanatatii în rezultatul poluarii mediului cu nitrati.

Poluantii subterani pot fi carati de cursurile de apa subterane. Aceste deseuri formeaza coloane lungi de contaminanti, care pot ajunge la suprafata daca apa iese printr-un izvor sau fântâna. Foarte periculosi sunt solventii care se pot scurge din rezervoarele subterane. De asemenea, în aceste coloane de deseuri se pot întâlni si ioni toxici de metal.

Situatia gestionarii deseurilor în Europa si in Romania

La nivel european exista o Strategie privind Gestionarea Deseurilor, domeniu reglementat de acquis prin Directiva 12CE din 2006, deja transpusa în legislatia româneasca.

Sistemele de colectare selectiva difera de la stat la stat în Uniunea Europeana.

De exemplu, în Belgia, agentii economici platesc toate costurile reale de colectare selectiva, sortare, precum si reciclare. Municipalitatile asigura însa colectarea, selectarea si sortarea, si coopereaza la informarea si educarea cetatenilor. Agentii economici au chiar o cota de colectare pe care trebuie sa o realizeze pe an. Cum numai 5% din operatorii economici îsi ating individual aceasta tinta, se formeaza organisme acreditate, care trebuie sa fie autorizati de Comisia interregionala pentru ambalaje.

În Belgia exista doua organisme acreditate care acopera întreg teritoriul tarii: Fost Plus pentru deseurile menajere si Val I Pac pentru deseurile industriale si comerciale. Prin lege s-au stabilit doua fluxuri de deseuri de ambalaje menajere si industriale (responsabilitatea este dubla). Cele doua organisme acreditate sunt supuse controlului guvernului federal belgian. Sunt companii pe actiuni, non profit.