Dezvoltarea durabilă a comunităților rurale

Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului,fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor.

Dezvoltarea durabila a spatiului rural in stransa legatura cu dezvoltarea durabila a agriculturii presupune existenta unor mecanisme care privesc :

- favorizarea penetrarii si propagarii comunicarii si difuzarii ideilor privind mijloacele de ameliorare a agriculturii si a vietii intregii comunitati rurale;

- mobilizarea si investirea capitalurilor disponibile in cadrul comunitatii rurale, orientate spre investitii productive in agricultura si in agroindustriile din centrele rurale, facilitand astfel miscarea capitalurilor intre comunitatea rurala si alte parti ale tarii, dupa cea mai buna utilizare;

-facilitarea accesului comunitatii rurale la utilizarea creditului si la procesele de comercializare, care sa permita transferul de energii umane si materiale, precum si schimbul de bunuri si de servicii in interiorul comunitatii rurale si intre aceasta si lumea exterioara;

- mobilizarea resurselor umane ale comunitatii rurale, furnizarea structurilor necesare constituirii de grupuri si utilizarea de animatori locali, dotarea populatiei cu mijloacele necesare pentru a se exprima in afacerile locale si nationale si incurajarea participarii sale active la dezvoltare;

-planificarea si reglementarea utilizarii resurselor in comunitatea rurala, a carei actiune ar trebui sa fie conjugata cu cea a organismelor de planificare si de reglementare la nivelul judetelor, regiunilor si guvernului;

-asigurarea pentru marea masa a ruralilor a unei parti echitabile din proprietatea si utilizarea factorilor de productie si garantarea locurilor de munca pentru cei care nu poseda pamant..

Uniunea Europeana dispune de o politica de dezvoltare rurala activa, deoarece astfel pot fi atinse obiective valoroase pentru mediul rural si pentru cei care traiesc si muncesc.

Zonele rurale ale UE sunt o parte esentiala din imaginea si identitatea Uniunii. In baza unei definitii standard, peste 91% din teritoriul UE are un caracter „rural” si constituie caminul a peste 56% din populatia UE. Mai mult decat atat, impresionanta varietate si frumusete a peisajelor confera UE caracterul sau unic - de la munti la stepa, de la mari paduri la campuri intinse.

Multe dintre zonele noastre rurale se confrunta cu probleme semnificative. Cateva dintre intreprinderile active in sectorul cresterii animalelor si in cel forestier inca mai trebuie sa depuna eforturi pentru a deveni competitive. Mai general, venitul mediu pe cap de locuitor este mai scazut in zonele rurale decat in cele urbane, competentele sunt in numar mai mic, iar sectorul serviciilor este mai slab dezvoltat. De asemenea, gospodarirea mediului rural implica de cele mai multe ori un cost financiar.

Pe de alta parte, mediul rural din Europa este de o mare bogatie. Ne furnizeaza materii prime esentiale. Valoarea locurilor de odihna si recreere pe care le ofera, remarcabile prin frumusetea lor, este evidenta. Asemenea plamanilor nostri, este un teren de lupta impotriva schimbarilor climatice. Multi oameni sunt atrasi de ideea de a locui si/sau de a lucra aici, cu conditia sa aiba acces la servicii si infrastructura corespunzatoare

Terenul agricol in Romania reprezinta 62.4% din suprafata totala a tarii. Zonele rurale si agricole ale Romaniei aduc o contributie semnificativa Uniunii Europene prin mostenirea culturala. Dezvoltarea durabila in comunitatile rurale trebuie incurajata prin practicarea activitatilor traditionale si a eco-turismului..

Indiferent de regiunea geografica in care se afla , de epoca ,de sistemul economic si traditii sau de nivelul de dezvoltare al tehnicii, spatiile rurale au cateva elemente componente fundamentale: terenul cultivat ,pasunile si fanetele,inclusiv amenajarile introduse de om ,care se constituie in spatiu agricol; asezarea rurala,ca o celula organizatoare a vietii rurale care,dupa tipul de habitat determinat de conditiile naturale si activitatile agricole specifice poate fi grupata,imprastiata ,risipita sau rasfirata; grupul uman(popolatia) alaturi de care apar ,de la caz la caz ,alte componente socio-economice ale spatiului rural .Aceste componente socio-economice masoara gradul si intensitatea procesului de umanizare in spatiile respective; indica eficienta sau ineficienta interventiei omului asupra factorilor de mediu si sintetizeaza modele de viata sociala si forme de gestionare a spatiului geografic.

Spatiile rurale sunt legate de valori ,cum ar fi: ocrotirea naturii si pastrarea specificului cultural, sentimentul apartenentei la o colectivitate, experienta mediului sanatos etc.

Partile agrare si neagrare ale spatiului rural formeaza o entitate distincta de spatiu care se caracterizeaza prin functii de baza specifice: functia economica( pilonul principal fiind agricultura) , functia ecologica promovata prin ocrotirea sistemelor biologice naturale si functia socio-culturala referitoare la pastrarea valorilor traditionale, comunitare si culturale legate de modul de viata rural.