Ecologia

Capitolul I

1.1. Deşeurile

In societatea modernă există tendinţa de a asocia de cele mai multe ori, "bolile" mediului cu industrializarea şi dezvoltarea tehnologiilor: poluarea aerului, poluarea apelor, reducerea resurselor, deşeurile şi marile aglomerări municipale. De cele mai multe ori in confruntarea dintre susţinătorii teoriilor extreme ale impactului om-natura, se uită că industrializarea este responsabilă şi de confortul vieţii contemporane, de o medie de viaţă mai ridicată sau că tehnologia este cea care rezolvă multe din problemele de mediu şi socio-economice cauzate de industrializare.

Cantităţile de deşeuri generate de societate reprezintă o pierdere enormă de resurse, atât materiale cât şi energetice. Aceste cantităţi pot fi considerate ca indicatori ai eficienţei de utilizare a resurselor materiale de către societate.

Astfel cantităţi excesive de deşeuri se obţin ca rezultat al unor procese de producţie ineficiente, a fiabilităţii reduse sau a timpului de viaţă scurt al produselor, a unei utilizări neraţionale a resurselor.

Cantitatea de deşeuri solide a crescut în ultimele decenii şi ca urmare a încercărilor de rezolvare a unor probleme de protecţie a mediului ca de exemplu poluarea aerului şi apelor.

Deşeurile solide exercită presiune asupra mediului prin:

- levigarea nutrienţilor, a metalelor grele şi a altor compuşi toxici din depozitele de deşeuri;

- dezafectarea unor suprafeţe mari de teren pentru depozitarea deşeurilor;

- poluarea aerului şi formarea de subproduse toxice ca urmare a incinerării deşeurilor

- formarea gazelor cu efect de seră în urma depozitării şi a compostării deşeurilor;

- poluarea aerului şi a apelor în urma reciclării;

- intensificarea transportului deşeurilor cu camioanele.

Tehnologiile de mediu care au drept scop reducerea impactlui asupra mediului a emisiilor de poluanţi şi deşeuri, generează la rândul lor deşeuri. De exemplu în urma incinerării deşeurilor se obţine cenuşa, de la epurarea apelor uzate rezultă nămoluri, iar de la purificarea gazelor rezultă ape uzate, nămoluri.

O parte tot mai mare din resursele conţinute de deşeuri sunt recuperate sub formă de materiale sau energie (prin incinerare sau în staţiile de biogaz). Cu toate acestea cea mai mare parte din resursele conţinute de deşeuri se pierde în depozite. Reciclarea materialelor poate reduce impactul deşeurilor asupra mediului, însă nu în totalitate. Astfel, în urma reciclării maşinilor uzate se obţin mari cantităţi de deşeuri contaminate cu uleiuri şi metale grele, iar la topirea metalelor se obţin gaze cu conţinut ridicat de metale grele, dioxine etc.

Prin deşeu se înţelege rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv.

Noţiunea de "deşeu" se utilizează pentru a caracteriza lipsa valorii, resturi fără utilitate. De multe ori lipsa valorii unui "deşeu" se datorează prezenţei compuşilor utili sub formă de amestec sau unei compoziţii necunoscute. Separarea compuşilor din deşeuri conferă valoare deşeului, dacă aceştia pot fi valorificaţi.

Puţine resurse pot fi recuperate complet din deşeuri şi de obicei calitatea acestora este inferioară materialului iniţial. Pentru a obţine materiale reciclate de înaltă calitate este necesar un consum suplimentar de resurse.