Ecologia Sistemelor Antropice

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Ecologia Sistemelor Antropice.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 57 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Borza,Ioan

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Ecologie

Cuprins

Cap.1. ECOSISTEMELE ANTROPICE IN PREZENT SI PERSPECTIVA
Definire, componente si tipuri
Conceptia sistemica aplicata in ecologia aplicata
Strategiile alternative privind dezvoltarea societatii umane (raporturile om-natura)
Echilibre si dezechilibre in biosfera
Cap.2.ECOSISTEMELE AGRICOLE SI TIPURILE DE AGRICULTURA
2.1 Conceptul de ecosistem agricol si deosebirea fata de ecosistemele naturale
2.2.Sistemele de agricultura. Performante si limite ecologice
2.3. Ecosistemele din zona de resedinta si sistemul de agricultura practicat in prezent
2.4.Caracteristicile agriculturii durabile. Ce e de facut pentru promovarea ei in zona de resedinta
2.5.Caracteristicile si componentele agriculturii ecologice/biologice. Ce sanse acordati sistemului de agricultura ecologica in prezent si viitor
2.6Ecosistemul agricol de camp. Cum se prezinta in zona dvs.diversitatea ecosistemelor
2.7.Complexele zootehnice de tip intensiv. Probleme ecologice generate de existenta lor si modul de rezolvare
2.8.Productivitatea agricola. Factorii care influeteaza recolta agricola din zona dvs.
2.9.Sursele de energie pentru agroecosisteme si indicii de apreciere a eficientei energiei investite de om. Concretizare in zona dvs.
2.10.Resursele alimentare in Romania si zona dvs.
2.11.Caile de crestere a productiei de alimente si limitele ecologice ale acestora
Cap.3.ECOSISTEMELE INDUSTRIALE. TRECUT, PREZENT SI VIITOR
3.1.Definire, componente si tipuri. Deosebirea fata de ecosistemele agricole si silvice
3.2.Exploatarile miniere de suprafata
3.3.Redati un caz cunoscut din zona dvs.
3.4.Probleme ecologice generate de marile unitati industriale. Studiu de caz in zona
3.5.Ploile acide. Cauze si efecte
Cap.4. ECOSISTEMELE URBANE
4.1.Definire, componente si tipuri
4.2.Deosebirea fata de ecosistemele agricole silvice, industriale
4.3.Poluantii din asezarile umane
4.4.Alimentarea cu apa, colectarea apelor uzate si a deseurilor din asezarile umane. Cazul localitatii dvs.
4.5.Depozitarea deseurilor. Pozitia dvs privind colectarea, sortarea, reciclarea si neutralizarea deseurilor din asezarile umane
Cap.5.RESURSELE NATURALE ALE BIOSFEREI
5.1. Resursele naturale. Definire si clasificare
5.2. Resursele naturale din zona dvs, modul de exploatare
5.3. Capacitatea de suport a mediului
5.4. Vocatia ecologica a teritoriului
5.5. Principii ecologice de folosire a resurselor naturale si de conservare a mediului
Cap.6. DEZVOLTAREA DURABILA
6.1.Conceptul de dezvoltare durabila/ecodezvoltare si obiectivele ecodezvoltarii
6.2.Dezvoltarea agricola durabila
6.3.Criterii de evaluare a durabilitatii in agricultura
6.4.Conservarea resurselor genetice.

Extras din document

Capitolul I

Ecosistemele antropice in prezent si perspectiva

Definire, componente si tipuri

Sistemele antropizate sunt formate prin transformarea si simplificarea sistemelor ecologice naturale.

Fiind ecosisteme simplificate, cu nivel redus de complexitate a organizarii si cu echilibru precar, sistemele antropizate nu se pot mentine decât prin interventia severa si permanenta a populatiei umane pe cai multiple si specializate, cu imputuri mari de energie auxiliara sub forma combustibililor fosili. În perspectiva nu prea îndepartata (aproximativ sub 100 de ani) este probabil ca stocurile utilizabile de combustibili fosili sa se epuizeze. Unii autori mai putin optimisti (sau poate mai realisti) afirma ca timpul de epuizare este si mai scurt, de 40-50 de ani. De aceea, se impune de urgenta revizuirea tehnologiilor în favoarea celor cu consumuri energetice reduse, paralel cu stimularea mecanismelor si proceselor de maximizare si concentrare a energiei solare.

Componente antropice

Asezari

rurale – presiunea exercitata de om este redusa

urbane mici – putini locuitori, activitati economice reduse, unele schimbari în mediu

marile centre urbane – mediul natural complet schimbat

Agricultura

Extensiva:

Defrisari masive

Întroducerea culturilor cerealiere

Intensiva:

Cresterea productiei agricole

Mecanizare, chimizare, irigatii, desalinizare, desecare, soluri cu productivitate crescuta

Cresterea animalelor

Pastoritul de transhumanta

Resurse de hrana limitate

Resurse impuse de conditii climatice

Intensiva

În statele dezvoltate economic

Ferme moderne

Hrana abundenta

Rase de animale selectionate

Organizarea în spatii amenajate, bine întretinute

Industria

Modifica negativ prin: excavatii, extractia petrolului, baraje si lacuri hidroenergetice, platforme industriale, diguri, bazine portuare, noxe, deseuri, constructii abandonate etc

Omul

A creat forme de relief:, diguri, canale, taluze

A nivelat ondularile reliefului

A crescut riscul producerii de alunecari, surpari, torenti

A schimbat complet medil terenurilor mlastinoase

Poluarea aerului si solului

Cele mai importante transformari s-au produs în regiunile de câmpie prin înlaturarea vegetatiei spontate si introducerea speciilor de cultura.

1.2 Conceptia sistemica aplicata in ecologia aplicata

Definirea notiunii Sistem de Agricultura

Teoria sistemelor a fost elaborata de L. Von Bertalamffy în 1952, aceasta postulând universul este organizat în sisteme si ansambluri de elemente ce se afla în interactiune. Sistemele au cea mai ampla, mai cumprinzatoare si mai evidenta organizare în lumea organismelor vii, în acest domeniu vast fiind inclusa si agricultura, cu toate sferele sale complexe de activitate. Notiunea de sistem a aparut prima data în fizica, de unde a fost transferata, preluat, adaptata si explicata si în diverse ramuri ale biologiei.

Sistemele biologice sunt, prin definitie, sisteme structurale, adica poseda doua însusiri esentiale ce trebuie luate în considerare la definirea sistemelor din biologie, aceste însusiri fiind structura si functia. Structura se refera la componentele sistemului, iar functiile la interrelatiile dintre componente între ele si la relatiile sistemului la care ne referim cu sistemul în care acesta este integrat.

Asadar, prin functionalitate se întelege relatia unui sistem inferior dat cu sistemul ierarhic imediat superior acestuia, ceea ce se poate exemplifica prin relatia ce exista între o populatie dintre o specie de plante spontane, cu biocenoza din care acestea fac parte, iar prin structura se defineste entitatea vizibila sau componentele sistemului, adica partea concret intuitiva.

Un sistem biologic dat se situeaza pe o anumita trepta în totalitatea sistemelor biologice, adica aceasta este integrat pe un anumit nivel al ansamblului sistemelor biologice. Astfel, o planta sau un alt organism pluricelular are integrat în el o ierarhie întreaga de sisteme, începînd de la cele subatomice (ioni), continuând cu cele atomice, molecule si trecând apoi la organite ale celulelor, la celule, tesuturi, organe, complexe de organe si sfârsind cu individul ca atare. Si tot la fel, planta respectiva se afla, în anumite conditii de mediu, într-o anumita alta asociatie cu alte specii de plante spontane sau cultivate. Din cele spuse rezulta ca în asa numita integrare a sistemului biologic sunt cuprinse atât sisteme nebiologice, care în exemplul dat sunt reprezentate de atomi si molecule, cât si de sisteme biologice, care în acelasi exemplu sunt celulele sau tesuturile, fara a tine seama de gradul lor de generalitate.

Sistemele biologice sunt sisteme deschise informationale, care au capacitatea de autoconservare, autoreproducere, autoreglare si autodezvoltare de la formele simple la cele complexe de organizare, al caror comportament antientropic le asigura stabilitate în relatiile lor cu alte sisteme (N. Botnariuc, 1974). Unitatea biologica de baza în sistematica plantelor si animalelor este specia, care aparent are o valoare statica, în realitate fiind maleabila, adaptativa si evolutiva.

În functie de gradul de înrudire, organismele superioare (plante, animale) au fost sistematizate si încadrate în genuri, acestea în familii, familiile în ordine, ordinele în clase si ramuri, iar ultimele în încrengaturi. Unitatile subordonate speciei sunt subspecia, varietatea sau rasa si forma, toate aceste subunitati fiind numite taxoni.

Lumea vie este alcatuita nu doar din niveluri de integrare, ci si din niveluri de organizare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Ecologia Sistemelor Antropice.doc

Alte informatii

referat la cursul de ecologie al Facultatii de Agricultura al USAMVB Timisoara