Elaborarea programului de producție într-o exploatație agricolă

Capitolul 1

Functia de previziune a managementului

Funcţia de previziune constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei şi componentele sale, precum şi resursele şi mijloacele de bază necesare realizării lor. Previziunea sau prevederea răspunde deci la întrebările: “ce trebuie şi ce poate fi realizat în cadrul firmei?”, în condiţiile şi concomitent cu determinarea resurselor necesare. Ea se bazează pe analiza atentă şi profundă a următoarelor elemente: a) resurse disponibile; b) rezultatele activităţii trecute; c) situaţia actuală; d) scopurile activităţii. Ca urmare a acestei analize, managementul poate identifica problemele principale, elabora soluţii experimentale şi proiecta activitatea firmei într-un viitor previzibil.

Ca obiective ale previziunii putem reţine:

a) stabilirea rezultatelor finale care urmează să fie realizate;

b) precizarea şi repartizarea programelor de activităţi pentru fiecare secţie, sector, atelier, compartiment al firmei;

c) conceperea politicii de orientare şi coordonare;

d) prevederea problemelor şi adoptarea măsurilor colective; ,

e) conturarea şi aplicarea sistemului de control economic şi administrativ.

Elementele esenţiale ale previziunii şi programării pentru realizarea obiectivelor firmei sunt următoarele:

a) anticiparea climatului organizaţional, precum şi a viitoarelor condiţii locale, naţionale şi internaţionale în care urmează să funcţioneze firma;

b) identificarea situaţiei exacte, ceea ce implică analiza principalelor tendinţe, a ipotezelor de lucru şi a probabilităţii lor, precum şi fundamentarea ipotezelor;

c) instituirea revizuirilor periodice (lunare, trimestriale, anuale) în scopul analizării realizărilor confruntate cu previziunile; revederea programelor de la o perioadă la alta;

d) organizarea reuniunilor destinate programării activităţilor;

e) folosirea resurselor individuale ale salariaţilor, asigurarea participării active a acestora la obţinerea rezultatelor, în conformitate cu prevederile programelor şi obiectivelor fixate de către manager.

Previziunea are în vedere următoarele aspecte: tendinţe obiective, politici, programe, bugete, repartizarea sarcinilor, programarea muncii, expansiunea şi dezvoltarea etc. Rezultatele previziunii se împart în funcţie de orizont, grad de detaliere şi obligativitate, în trei categorii principale.

În primul rând, prognozele, ce acoperă un orizont minim de 10 ani, au un caracter operativ, nefiind obligatorii. De regulă, prognozele, fie că sunt normative sau exploratorii, se rezumă la principalele aspecte implicate, în final conţinând un set de date cu valoare indicativă referitoare la ansamblul firmei sau la principalele activităţi încorporate.

Planurile, în care se finisează cea mai mare parte a produselor de previziune, se referă, de regulă, la perioade cuprinse între 5 ani şi o lună. Gradul lor de detaliere variază invers proporţional cu orizontul, în mod firesc planurile curente fiind detaliate, în timp ce planurile firmei sau întreprinderii pe cinci ani se rezumă doar la obiectivele fundamentale ale firmei şi principalele resurse aferente.

Planurile firmei, inclusiv în ţările dezvoltate, au un caracter obligatoriu, fiind baza activităţilor încorporate.

A treia modalitate principală de concretizare a previziunii o reprezintă programele. Specific este orizontul redus, cel mai adesea o decadă, o săptămână, o zi, un schimb, o oră. Fireşte, programele sunt foarte detaliate, elementele cuprinse fiind obligatorii şi prezentând un grad ridicat de certitudine. De regulă, programele cuprind previziuni referitoare la activităţile de fabricaţie şi aprovizionare, stabilind în mod precis cantităţile de produs sau materie primă pe formaţii de muncă şi executanţi, la nivel de săptămână, zi, schimb, ş.a. Ultimele decenii au marcat progrese spectaculoase în domeniul previziunii, printre cele mai intense la nivelul procesului de management. Pe plan teoretico- metodologic expresia acestor progrese o reprezintă conturarea planificarea activităţii ca un domeniu de sine stătător, ca o disciplină ştiinţifică. Pe plan operaţional, expresia saltului calitativ înregistrat îl constituie îmbogăţirea sensibilă a arsenalului metodologic utilizat în previzionarea activităţilor agentului economic, ce cuprinde printre altele metodele: extrapolarea, tehnica Delphi, simularea, analiza de corelaţie, etc. În condiţiile trecerii la economia de piaţă, caracteristic firmelor în perioada actuală le este: reconsiderarea abordării funcţie de previziune, în sensul fundamentării sale pe cercetări de piaţă, pe cerinţele efective ale consumatorilor, apelând la instrumentarul de marketing; exercitarea sa integrală la nivelul firmei.

Capitolul 2

Diagnosticul economico-financiar al exploataţiei

agricole

2.1. Prezentarea exploataţiei agricole

Societatea agricolă s-a constituit de către proprietarii de terenuri in anul 1990.Situata intr-o zona agricola cu unul din cele mai fertile soluri din regiune pentru cultura de cereale, aceasta societate beneficiaza de conditii optime de lucrare a solului si de recoltare.

Suprafata totala a societatii agricole este de 500 ha pe care se cultiva grau, porumb, floarea-soarelui, soia si orz. Societatea detine echipament agricol modern cu eficienta maxima si dispune de una din cele mai calificate echipe de management agricol din judetul Braila