Eutrofizarea Apelor

Eutrofizarea apelor - se manifesta mai ales in cazul apelor statatoare, sau cu viteza foarte mica de curgere, prin "inflorirea" masiva a lacurilor, baltilor, a apelor marine si oceanice de coasta (cresterea abundenta a algelor), nitratii fiind forma accesibila plantelor, inclusiv algelor verzi albastre. Dezvoltarea algelor duce la scaderea transparentei apei si scaderea concentratiei oxigenului dizolvat in apa, fenomene insotite de disparitia faunei acvatice si, in final, poate duce la formarea unei mlastini.

Conditiile create de agricultura moderna, urbanizarea si industrializarea au dus la perturbarea cantitatii de nutrienti (in special la azot si fosfor) si la o crestere considerabila a cantitatii lor, atat din surse difuze, cat si punctiforme, in apele de suprafata si cele subterane. Acest aport a dus, mai ales in lacuri, la aparitia fenomenului de eutrofizare. Eutrofizarea reprezinta un proces care se produce si natural, dar foarte lent, in secole. Ritmul lui a fost accelerat si a dus la degradarea mediului acvatic intr-un timp foarte scurt.

Cele mai afectate ape sunt lacurile, care se clasifica dupa continutul de biomasa medie in:

- Lacuri oligotroge-biomasa pana la 10 mg/l.

- Lacuri mezotrofe-biomasa intre 10-20 mg/l

- Lacuri eurotrofe-biomasa peste 20 mg/l

Alti indicatori de eutrofizare ce se utilizeaza pe langa productia de biomasa sunt:

- continutul in oxigen dizolvat mg/l,

- continutul de azot si fosfor,

- raportul dintre consumul chimic de oxigen (CCOMn) si concentratia in oxigen dizolvat,

- raportul azot mineral/fosfor total = 10.

Continutul mediu de nutrienti al lacurilor naturale [STAS 4706/1988]

% din O2 de saturatie Ptotal (mg/l) N mineral (mg/l) (CCOMn/O2 diz)∙100

Lacuri oligotrofe 70% 0.03 0.3 0-30%

Lacuri mezotrofe 70-10% 0.15 1.5 30-100%

Lacuri eutrofe 10% 0.15 1.5 100%

Cele doua extreme a gradului de troficitate a unui lac sunt:

1) lacuri oligotrofe, avand o troficitate foarte scazuta si sunt cele mai stabile in timp. Lacurile oligotrofe au o productivitate biologica slaba determinata de saracia in substante nutritive (substante organice si compusi minerali cu azot si fosfor). Au planctonul putin dezvoltat, deci o transparenta ridicata;

2) lacuri eutrofe contin in stare dizolvata o cantitate mare de substante nutritive, ceea ce determina si o dinamica foarte intensa a biocenozelor respective.

Energia primita de catre lacuri are o insemnatate deosebita pentru viata acestora. Ea este furnizata prin trei forme principale: energia luminoasa, termica si mecanica.

Lumina primita de apa lacului determina posibilitatile de viata a plantelor, care se rasfrange prin diferite mecanisme asupra intregii biocenoze.

Astfel, zona superioara a lacului sau din punct de vedere al iluminarii - zona fotica se caracterizeaza prin procese de sinteza a substantelor organice (fotosinteza), fiind astfel o zona trofogena. Datorita oxigenului eliberat din fotosinteza, concentratia acestuia in apa poate atinge valori ridicate pana la suprasaturatie, in functie de biomasa totala (fitoplancton), de concentratia substantelor organice si de cantitatea de energie luminoasa primita.

Invers, zona inferioara a lacului, intunecoasa - zona afotica se caracterizeaza prin dominarea proceselor de consum de oxigen si de descompunere a materiei organice, fiind denumita zona trofolitica.

Punctul în care intensitatea celor doua procese, de asimilare si de respiratie se egaleaza se numeste punct de compensatie.

Temperatura apei lacului este determinata de o multime de factori, dintre care cel mai important este densitatea apei - dependenta tot de temperatura.

In functie de sensul fluxului de caldura care stabileste echilibrul termic al lacului se pot stabili doua tipuri de stratificare.