Factorii de mediu și sănătatea

ARGUMENT

Habitatul uman este o comunitate – un grup de oameni trăind pe o suprafaţă bine definită. Dezvoltarea acestei comunităţi implică transformarea mediului natural într-un mediu artificial care include o varietate de structuri şi instalaţii proiectate în scopul creării de condiţii favorabile activităţii productive şi recreaţii umane precum şi a altor activităţi ale vieţii umane. Habitatul include existenţa unor infrastructuri fizice, a locuinţelor, transportului, apei, evacuării reziduurilor precum şi a surselor de energie, în acelaşi timp este necesară şi o infrastructură socială materializată prin servicii publice, educaţionale şi culturale.

Factorii de mediu: apa, aerul, solul, flora, fauna au suferit sub impactul activităţii umane modificări calitative şi cantitative importante, mai ales în ultimile decenii, ca urmare a valorificării intense a resurselor naturale, dezvoltării industriei, centrelor populate (aşezările umane) etc.

Activităţile din mediul urban şi cele din mediul rural constituie surse de poluare pentru toţi factorii de mediu cu implicaţii grave asupra sănătăţii umane şi de aceea aceste activităţi trebuie controlate şi dirijate, astfel încât să se reducă la minim impactul asupra mediului.

Mediul în care trăieşte omul este definit în primul rând de calitatea aerului, apei, solului, locuinţei, alimentelor pe care le consumă, precum şi de mediul în care îşi desfăşoară activitatea. Strâns legată de aceşti factori, influenţată şi determinată imediat sau după o perioadă de timp, este starea de sănătate a populaţiei.

Sănătatea (după Organizaţia Mondială a Sănătăţii) reprezintă integritatea sau buna stare fizică, psihică şi socială a individului şi colectivităţilor, colectivităţii umane.

Prezentarea acestor aspecte este importantă pentru a înţelege strânsa legătură între mediul curat sau poluat şi starea noastră ( a oamenilor) de sănătate.

Starea de confort şi de sănătate a populaţiei poate fi perturbată de poluare sub toate formele ei, fie că este poluare chimică, poluare fonică, poluare acustică sau alt gen de poluare.

Cunoaşterea şi determinarea unor factori de risc de mediu au o deosebită importanţă şi constituie poate, cea mai valoroasă activitate pentru promovarea şi păstrarea stării de sănătate a populaţiei.

Evaluarea stării de sănătate a populaţiei constă în identificarea factorilor de risc, care ţin de:

- calitatea aerului;

- alimentarea cu apă potabilă;

- colectarea şi îndepărtarea reziduurilor lichide şi solide de orice natură;

- zgomotul rural şi zgomotul urban;

- habitatul + condiţii improprii (zgomot, iluminat, aglomerarea populaţională, etc.);

- calitatea serviciilor (de toate tipurile) oferite populaţiei.

În condiţiile dezvoltării civilizaţiei, cu toate avantajele şi dezavantajele ei, protecţia şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu au devenit pentru întreaga umanitate un obiectiv primordial, o sarcină dificilă a cărei realizare, presupune numai eforturi material - financiare şi organizatorice naţionale şi internaţionale, ci şi fundamentarea unor concepţii ştiinţifice pentru această activitate şi dezvoltarea unei constitute ecologice.

În concepţia de elaborare a strategiilor şi politicilor economice ale guvernelor s-a produs o modificare esenţială, potrivit căreia s-a considerat că activitatea de producţie a mediului reprezintă o componentă necesară transformării sistemului economic şi al dezvoltării durabile a societăţii.

Transformările acre au loc la nivel global în ceea ce priveşte calitatea mediului, impun găsirea unor soluţii pentru a asigura menţinerea echilibrului ecologic al planetei, în condiţiile unei dezvoltări durabile.

Politicile de mediu trebuie armonizate cu programele de dezvoltare în toate domeniile,iar reuşita luptă împotriva poluării nu poate fi decât rezultatul coordonării şi dezvoltării economiei globale. Managementul ecologic are la bază un principiu confirmat: prevenirea este întotdeauna mai bună şi mai economică decât tratarea.

Lumea a evoluat, ecosistemele şi-au schimbat complet componenţa, unele au fost artificializate complet de forţa umană, constituţia genetică a populaţiilor s-a schimbat şi ea; este necesar pentru păstrarea sănătăţii individuale şi colective, pentru asigurarea durabilităţii ei, longevităţii ei, de o nouă armonie om-mediu înconjurător, de sublinierea şi de luarea în considerare a relaţiei om-mediu şi din punct de vedere medical.

Mediul înconjurător al societăţii secolului nostru este deopotrivă o realizare extraordinară şi o capcană pentru sănătate. Iată de ce trebuie să avem cunoştinţe despre mediul înconjurător, ecosisteme, ecosisteme umane, factorii de mediu şi influenţa acestora asupra sănătăţii noastre. Bolile cardiace şi cancerul au devenit maladii primordiale ale contemporaneităţii. Urbanizarea nu trebuie să neglijeze spaţiile largi, parcurile, locurile de agrement, casele cu grădini, confortul şi comodităţile. De viaţa socială, de cadrul desfăşurării ei, depinde, în mare măsură, starea sănătăţii oamenilor secolului nostru. Ca rezultantă a interacţiunii mediu-bază genetică, sănătatea este tot mai tributară noului mod de viaţă.

I. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR – COMPONENTELE MEDIULUI

Mediul reprezintă totalitatea condiţiilor de climă şi relief în care trăiesc organismele.

Mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi în activităţi umane, acre, în strânsă interacţiune, asigură menţinerea echilibrului ecologic, determină condiţiile de viaţă pentru om şi cele de dezvoltare a societăţii.

Factorii naturali ai mediului înconjurător sunt: apa, aerul, solul, organismelor vegetale şi animale, precum şi procesele şi fenomenele naturale generate de interacţiunea lor. Calitatea factorilor de mediu constă în compoziţia lor chimică naturală optimă pentru asigurarea vieţii.

Protecţia mediului = ocrotire + conservare.

Ocrotirea mediul înconjurător înseamnă protecţia acestuia prin acţiuni legiferate, care scot din incidenţa omului speciile rare, pe cale de dispariţie, precum şi anume spaţii geografice cu mare valoare naturală, declarate monumente ale naturii.

Conservarea mediul înconjurător constă în utilizarea raţională şi eficientă a resurselor mediului, adoptarea celor mai potrivite forme şi procese tehnologice, agrozootehnice sau silvice, lucrări pentru limitarea şi prevenirea efectelor dăunătoare ale unor fenomene naturale (inundaţii, alunecări de teren, eroziune accelerată).

Componentele mediului

Prin integrarea sistemelor biologice în mediul fizico – chimic (abiotic), rezultă sistemelor ecologice, care sunt ierarhizate.