Factorul de Mediu - Procedee si Instalatii pentru Protectia Mediului

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Factorul de Mediu - Procedee si Instalatii pentru Protectia Mediului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 4 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Ecologie

Extras din document

Dezvoltarea industrială din ultima sută de ani a adus cu sine beneficii şi multiple avantaje pentru milioane de locuitori ai planetei, dar a determinat şi deteriorarea calităţii mediului prin emiterea de noxe în atmosferă, deversarea deşeurilor toxice în apă, poluarea în diverse forme, lucruri ce pot avea efecte catastrofale.

În atmosferă sunt eliminate anual peste 150 milioane tone de oxizi de sulf, 850 milioane tone de oxizi de azot, mai mult de 3 milioane tone de hidrocarburi, 300 milioane tone de monoxid de carbon şi peste 250 milioane tone dioxid de carbon. Astfel, atmosfera Pământului s-a transformat într-un depozit gigantic de deşeuri industriale energetice şi de transport. Atmosfera, în special în regiunile urbanizate, este poluată cu numeroase substanţe toxice şi cancerigene.

În rezultatul unui şir de cercetări a fost scoasă în evidenţă legătura dintre impurificarea aerului şi bolile care afectează sănătatea oamenilor: bronşita cronică, emfizemul, astmul, cancerul.

Aerul este factorul de mediu în care se pot găsi toţi factorii poluanţi:

-factori fizici de poluare (poluarea fonică, poluarea prin vibraţii, poluarea radioactivă, poluarea termică);

- factorii chimici de poluare (poluarea cu o gamă foarte largă de substanţe chimice);

- factorii biologici de poluare (poluarea cu o gamă largă de agenţi patogeni).

Indiferent de zonele în care se găsesc sursele de poluare, datorită mişcării aerului pe verticală şi orizontală (curenţi ascendenţi, descendenţi şi vânturile), poluanţii se împrăştie destul de uşor în aer.

De asemenea aerul poluant reprezintă o sursă de poluare pentru ceilalţi factori ai mediului (apa şi solul).

SURSE DE POLUARE

În general sursele de poluare se împart în: surse mobile şi surse staţionare. Acestea la rândul lor se pot clasifica după mai multe criterii şi anume:

1. După origine:

- surse naturale;

- surse artificiale;

2. După formă:

- surse punctuale (constituite de gurile de evacuare a unor poluanţi în aer);

- surse liniare {constituite din concentraţia liniară pe orizontală a unor surse punctuale de poluare);

- surse de suprafaţă;

- surse de volum;

3. După regimul de funcţionare:

- continue;

- discontinue;

- instantanee (accidentale);

4. După înălţimea la care se găseşte sursa:

- surse la suprafaţa solului;

- surse la mică înălţime (sub 50 m);

- surse la medie înălţime (între 50 si 150 m);

- surse la mare înălţime (peste 150 m).

Indiferent de criteriul de clasificare, cea mai periculoasă poluare este cea provenită din sursele accidentale. Dacă poluarea provenită din alte surse poate fi anticipată, controlată şi limitată, poluarea accidentală, indiferent de tipul factorului de poluare (fizic, chimic sau biologic) poate produce dezastre ecologice.

În România., la nivelul anului 1997, în domeniul protecţiei aerului, operau următoarele legi şi acte normative:

- Legea protecţiei mediului, nr. 137/1996;

- STAS 12574/87 "Aer din zonele protejate; condiţii de calitate". - Normativul: "Condiţii tehnice privind protecţia mediului", aprobat de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului prin Ordinul nr. 462/10.07 1993.

Legislaţia din România în domeniul protecţiei mediului este în plină formare şi adaptare la legislaţia internaţională, de aceea în cele ce urmează se vor prezenta câteva extrase din legile şi actele normative, care operau la nivelul anului 1997, cu privire la protecţia atmosferei.

Aerul este tot ce ne înconjoară, este un amestec de gaze, în special azot şi oxigen pe lângă vapori de apă, dioxid de carbon, hidrogen, argon, neon. Aerul este invizibil dar totuşi este material.

Aerul pe care-l respirăm este situat pe o înălţime de 12 km, deasupra noastră. Dacă raportăm grosimea acestui strat la grosimea atmosferei, aceasta poate fi comparată cu grosimea cojii unui măr comparativ cu dimensiunile acestuia.

Sănătatea noastră depinde de aerul pe care îl respirăm, iar puritatea acestuia depinde de acţiunile noastre, precum şi de forţele naturale de curăţire (vânt, ploaie).

Fisiere in arhiva (1):

  • Factorul de Mediu - Procedee si Instalatii pentru Protectia Mediului.doc