Fișă specie - năpârca

Anguis fragilis fragilis este specie de şopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenuşie, acoperit cu solzi strălucitori.

Specia a apărut după glaciaţiune, şi şi-a început expansiunea dinspre partea sudică, centrală a Europei. Deci subspecia fragilis este cea mai tânără din cele două, şi s-a dezvoltat din subspecia colchicus

Ultima glaciaţiune a împins specia din Europa Centrală spre sud. Astfel au apărut două grupuri, una vestică (fragilis) şi una estică (colchicus). Specia a rezistat doar în aceste două regiuni şi din cauza izolaţiei a început procesul speciaţiei. După glaciaţiune subspeciile s-au reîntâlnit şi astfel au apărut populaţiile mixte.

Pe teritoriul României după glaciaţiune au apărut amândouă subspecii. Populaţia din M-ţii Bihorului „este” un relict preglacial, care supravieţuind galciaţiunii , după terminarea ei a intrat în contact cu subspecia fragilis, şi astfel aici predomină caracteristicile subspeciei din urmă.

Distribuţia speciei în România

Anguis fragilis

Sarpele de sticla

Descriere

Lungimea totală la masculi 50-53 cm, din care coada 27-30 cm; la femele 45-46, din care coada 28-30 . Coada, tot atât de lungă sau cu puţin mai scurtă decât corpul la mascul, nu se regenerează, dar se vindecă printr-un vârf conic. Rostrala foarte mică, nazala minusculă, labialele şi lorealele mici şi numeroase. Ochii mici cu pupila rotundă.

Puii şi tinerii pe spate galbeni deschis, cenuşii-alburii sau argintii sau roşii-arămii deschis, cu linia mediană mai fină şi mai negricioasă. Laturile şi abdomenul cafenii închis sau negricioase, clar delimitate de culoarea deschisă a spatelui.

Masculii adulţi au spatele mai totdeauna cenuşiu sau cafeniu cu pete albastre, neregulate (var. incerta = var. cyanopunctata = var. colchica).

Părţile laterale şi abdomenul mai deschise până la gălbui. Exemplarele cu pete albastre şi orificiile urechilor vizibile aparţin var. eryx = Otophis erix var. colchica. Femelele adulte cafenii, cu diferite nuanţe roşcate sau bronzate mai mult sau mai puţin clar, păstrând de obicei linia mediană din lungul spinării, şi totdeauna cu câte o dungă dublă, laterală, negricioasă de fiecare parte (var. lineata). abdomenul alb-murdar, cenuşiu spălăcit sau plumburiu, cu sau fără rânduri de pete întunecate. Capul, pe partea ventrală, uneori vermiculat cafeniu. Se citează uneori cazuri de albinism.