Gestionarea deșeurilor

Gestionarea deşeurilor, cunoscută şi ca managementul deşeurilor, se referă la colectarea, transportul, tratarea, reciclarea şi depozitarea deşeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activităţi umane şi la reducerea efectului lor asupra sănătăţii oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deşeurilor are ca scop şi economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părţilor recuperabile. Deşeurile gestionate pot fi atât solide, cât şi lichide sau gazoase, precum şi cu diverse proprietăţi (de exemplu radioactive), necesitând metode

de tratare specifice fiecarora.

In România activitatea de gestionare a deşeurilor este fundamentată de legea 211/2011, care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea acestei activităţi cade în sarcina Ministerului Mediului şi a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM).

Încă din 1970 s-a conştientizat că deşeurile constituie o problemă şi că metodele de tratare prin depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare. De asemenea, s-a pus problema reciclării materialelor care intră în componenţa acestora. Campania de conştientizare că cea mai eficientă formă de tratare a deşeurilor este reciclarea lor, a avut loc în Europa sub sigla trei R (Reducere, Refolosire, Reciclare). Deşi în România s-au demarat iniţiative de reciclare ale deşeurilor sub acest generic încă înainte de 1989, în contextul lipsurilor din acea perioadă, acţiunea fiind impusă de sus în jos, a întâmpinat rezistenţă.

În prezent reciclarea este reluată, dar reuşita politicii de reciclare ţine şi de posibilitatea sortării deşeurilor, care trebuie începută chiar din prima fază, prin colectarea separată a materialelor refolosibile.

Astfel ca, pentru atingerea obiectivelor legate de masurile necesare pentru protectia mediului si a sanatatii populatiei, pentru prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea si gestionarea deseurilor si pentru reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor si cresterea eficientei folosirii acestora, s-au emis mai multe Directive, Legi, HG, OUG, Ordine de ministru.

Directiva, creeaza cadrul desfasurarii unor activitati in conditii sigure de mediu si sanatate. Pe baza Directivei, statele membre adopta legislatie interna privind desfasurarea diverselor activitati.

Regulamentul stabileste reguli de desfasurare a unor activitati; in statele Uniunii Europene, Regulamentele fiind obligatorii

Deciziile la nivelul UE, trebuie sa creeze uniformitate in ceea ce priveste intelesul termenilor din legislatie in toate statele membre.

In domeniul gestionarii deseurilor, prima Directiva a fost 74/442/CE, care a creionat cadrul desfasurarii activitatilor de gestionare a deseurilor. Directiva 74/442/CE privind deseurile, stabilea ca, in baza ei se vor putea emite si alte directive care sa reglementeze fluxuri separate de deseuri.

In anul 2011, s-a promulgat legea 211/2011 privind regimul deseurilor si s-a transpus astfel in legislatia nationala, Directiva 2008/98/CE Privind regimul deseurilor si de abrogare a anumitor directive. Prin aceasta lege a fost abrogata OUG 78/2000 privind regimul deseurilor cat si OUG 16/2001 privind deseurile industriale reciclabile.

Tot in legislatia nationala, au fost transpuse si alte directive care se refera la gestionarea unor fluxuri individuale de deseuri, precum HG 1037/2010 privind gestionarea deseurilor de echipamente electrice si electronice care transpune Directiva 2002/98/CE.

Producătorii de deşeuri, precum şi proiectanţii specializaţi în concepţia şi proiectarea activităţilor ce pot genera deşeuri au următoarele „obligaţii:"

a) sa adopte, înca de la faza de conceptie si proiectare a unui produs, solutiile si tehnologiile de eliminare sau de diminuare la minimum posibil a producerii deseurilor;

b) sa ia masurile necesare de reducere la minimum a cantitatilor de deseuri rezultate din activitatile existente;

c) sa nu puna în circulatie produse, daca nu exista posibilitatea eliminarii acestora ca deseuri;

d) sa conceapa si sa proiecteze tehnologiile si activitatile specifice, astfel încat sa se reduca la minimum posibil cantitatea de deseuri generata de aceste tehnologii;

e) sa ambaleze produsele în mod corespunzator, pentru a preveni deteriorarea si transformarea acestora în deseuri;

f) sa evite formarea unor stocuri de materii prime, materiale auxiliare, produse si subproduse ce se pot deteriora ori pot deveni deseuri ca urmare a depasirii termenului de valabilitate.