Hazarde climatice în România - seceta

Introducere

Este cunoscut faptul că mediul înconjurător şi societatea umană suportă adesea acţiunea unor fenomene extreme periculoase cu origine diferită, naturală sau antropică, ce pot produce dereglări distructive şi brutale în anumite sisteme sau situaţii prestabilite.

Aceste evenimente (cutremure, erupţii vulcanice, tsunami, alunecări de teren, furtuni, inundaţii, secete, incendii, accidente tehnologice, situaţii conflictuale etc.) se produc de regulă pe neaşteptate şi pot provoca numeroase victime în rândul oamenilor şi animalelor, un volum mare de pagube materiale, dezechilibre ecologice şi chiar grave tulburări ale stării psihice şi morale a populaţiei ce intră sub incidenţa fenomenului respectiv.

În literatura de specialitate s-a făcut uz de o diversitate de termeni (fenomene extreme, fenomene periculoase, hazard, risc, calamitate, dezastru, catastrofă, cataclism etc.) pentru a dimensiona şi cuantifica amploarea unor evenimente naturale sau antropogene deosebite şi pagubele materiale produse.

Caracterul aleatoriu al acestor fenomene de mare anvergură, imprevizibile, constituind de multe ori adevărate salturi calitative, praguri în evoluţia unui sistem, care eliberează energii imense şi determină dezordine, dezechilibre pe scara de evoluţie normală a mediului înconjurător, este cel mai bine exprimat prin sintagma “hazard”.

Într-o definiţie mai cuprinzătoare, putem conchide că hazardul reprezintă un fenomen extrem, natural sau antropic, cu probabilitate mare de manifestare într-un anumit teritoriu şi într-o perioadă dată, cu grave consecinţe pentru mediul înconjurător şi societatea umană, depăşind măsurile de siguranţă pe care aceasta şi le impune.

Mai mult sau mai puţin violente, hazardele climatice constituie o categorie de hazarde în faţa cărora omul se supune adesea de manieră conştientă (nu are altă alternativă). Ele includ o paletă largă de fenomene - ciclonii tropicali, tornadele, furtunile, căderile de zăpadă şi viscolele, secetele prelungite, valurile de frig şi de căldură, ploile torenţiale, orajele, grindina, îngheţurile ş.a. - care pot declanşa la rândul lor alte riscuri.

Seceta- caracteristici generale

Seceta este un hazard climatic cu o perioadă lungă de instalare şi este caracterizată prin scăderea precipitaţiilor sub nivelul mediu, prin micşorarea debitului râurilor şi a rezervelor subterane de apă care determină un deficit mare de umezeală în aer şi în sol cu efecte directe asupra mediului şi în primul rând asupra culturilor agricole.

Dezechilibrele hidrologice majore din timpul secetelor influenţează în mod negativ sistemele de producţie: aduc pagube importante culturilor agricole şi în domeniul creşterii animalelor, crează dificultăţi în transportul fluvial şi în funcţionarea hidrocentralelor ş.a.

Clasificarea secetelor presupune, de asemenea, discutarea mai multor aspecte. În funcţie de fazele evolutive ale fenomenului, respectiv conform derulării ciclului apei, se separă: seceta atmosferică, seceta pedologică, seceta freatică, seceta hidrologică şi seceta hidraulică.

Seceta este un fenomen climatic, de risc deosebit de complex care are o evoluţie gradată. Mai întâi se produce seceta atmosferică, apoi se instalează seceta pedosferică şi, în faza de intensitate maximă, se instalează seceta complexă (atmosferică si pedosferică).

Cauzele secetelor sunt deosebit de complexe. La apariţia secetelor poate contribui oricare dintre componenţii interni şi externi care definesc şi influenţează sistemul climatic al Pământului. Cea mai importantă cauză meteorologică directă a apariţiei deficitului de precipitaţii, pe areale extinse şi pe intervale mai îndelungate de timp, este predominarea unui regim anticiclonic.

Secetele se pot produce în orice regiune a Globului, dar cele mai puternice efecte se înregistrează în regiunile aride, semiaride şi subumede, acolo unde ecosistemele se caracterizează printr-o mare fragilitate.

Africa este, se pare, cel mai secetos loc de pe pământ. Aici, cam doua treimi din uscat este afectat periodic de secetă. Regiunea cea mai des predispusă la secetă este Sahelul, situat între Sahara şi zonele tropicale din Africa de Vest şi Centrală. Sahelul se întinde din Senegal si Mauritania, prin Mali, Burkina Faso, Ciad şi Niger, până în Sudan.

Printre zonele des afectate de secetă se numără şi Cornul Africii, care include porţiuni din Etiopia şi Somalia. Estul şi sudul Africii sunt şi ele afectate de secetă. De exemplu, în anii ’80 si ’90, din cauza secetei, râurile şi lacurile de aici s-au redus la dimensiunile unui fir de apă sau au secat complet.

Alte zone lovite cu regularitate de secetă sunt India, China, America Centrală şi de Nord. Stepele din Ucraina formează o altă regiune semiaridă, unde, de foarte multe ori, seceta poate dura ani buni. În America de Sud, o regiune din nord-estul Braziliei, acoperită de arbuşti şi arbori mici, este foarte expusă secetei.