Impactul Ecologic al Biotehnologiilor în Agricultură

Introducere

Culturile transgenice (Culturi modificate genetic), produse principale ale biotehnologiei agricole, devin o trăsătură din ce în ce mai dominantă a amenajărilor agricole în SUA si alte tări cum ar fi China, Argentina, Mexic si Canada.

În lume, zonele dedicate culturilor transgenetice au crescut de peste 20 de ori în 6 ani, de la 3 milioane hectare în 1996 până la 44,2 milioane de hectare în 2002.

În SUA, Argentina si Canada, peste jumătate din culturi cum ar fi cele de soia, cereale si rapită sunt varietăti transgenice.

Culturile rezistente la erbicide si cele rezistente la insecte au fost în proportie de 59%, respectiv 15% din toate zonele de pe glob în care s-au folosit culturi transgenice în anul 2000.

Companii multinationale cum ar fi Monsanto, DuPont si Novartis, principali promotori ai biotehnologiei, sustin că implementarea cu atentie a acestor culturi ar trebui să reducă sau chiar să elimine marile pierderi datorate buruienilor, insectelor si agenti patogeni. De fapt, sustin că folosirea acestui tip de cultură va aduce beneficii mediului pentru că se va reduce folosirea chimicalelor. Totusi, teoriile ecologiste prevăd că atât timp cât culturile transgenice urmează îndeaproape metoda pe bază de pesticide majoritară în agricultura modernă, asemenea produse biotehnologice nu vor face altceva decât să ranforseze nevoia de pesticide în agroecosisteme, legitimând îngrijorarea pe care multi ecologi si o parte din cercetători au exprimat-o despre posibilele riscuri asupra mediului ale organismelor modificate genetic. De fapt, există câteva dezavantaje asociate cu dezvoltarea si răspândirea comercializării acestui tip de cultură, cum ar fi:

- Răspândirea transgenelor către ierburi sau către aceeasi specie prin intermediul hibridizării cultură-ierburi;

- Rapida evolutie a rezistentei insectelor cum ar fi Lepidoptera la culturile rezistente la insecte;

- Acumularea de insecticide în culturi, care rămân active în sol si se leagă strâns de acizi din argilă si humus;

- Reducerea rezistentei altor organisme decât cele tintite prin dobândirea de trăsături transgenice prin intermediul hibridizării;

- Dezbinarea controlului natural al dăunatorilor prin folosirea de toxine asupra culturilor rezistente la insecte ce ajung la prădători;

- Efecte neanticipate asupra altor insecte erbivore decăt cele tintite (ex. fluturi monarch) prin depunerea de polen transgenic pe frunzis în vegetatia din jurul culturilor;

- Transfer orizontal de gene si recombinare pentru a crea organisme patogene noi.

Această lucrare se va axa pe efectele cunoscute ale două tipuri dominante de culturi modificate genetic: culturi rezistente la erbicide si culturi rezistente la insecte

Biotehnologia, agrodiversitatea si optiunea fermierilor

Răspândirea culturilor transgenice amenintă diversitatea culturilor promovând monoculturile care duc la simplificarea mediului si eroziune genetică . Istoria a arătat în mod repetat că uniformitatea caracteristică agriculturii în care s-a plantat un număr mic de varietăti de specii este o sursă de mare risc pentru fermieri, deoarece câmpurile omogene pot fi mai vulnerabile la boli si insecte.

După părerea unora culturile rezistente la erbicide si cele rezistente la insecte au fost o alegere slabă de trăsături de utilizat în tehnologie, deoarece se cunosc probleme previzibile de mediu si problema evolutiei rezistentei. De fapt, există suficiente date care sugerează că ambele tipuri de culturi nu sunt într-adevăr necesare rezolvării problemele pentru care au fost create. Dimpotrivă, ele tind să reducă optiunile fermierilor asupră managementului dăunătorilor. Există multe abordări alternative (ex. rotatia, policulturile, control biologic, culturi de acoperire ) pe care fermierii le pot utiliza în mod eficient pentru a regla populatiile de insecte si ierburi care sunt abordate de industria biotehnologiei. În măsura în care culturile transgenice fortifică monoculturile împiedică fermierii în a utiliza metode alternative.

Efecte ecologice ale culturilor rezistente la erbicide

Asa cum se întamplă între culturile îmbunătătite în mod traditional si cele din mediul natural, polenul mediază schimbul de gene între plantele modificate genetic si cele naturale sau către plantele din aceeasi specie desi se fac toate eforturile pentru a-l reduce.

Putin se stie despre persistenta genelor din culturi în populatiile naturale sau despre impactul asupra genelor de rezistentă în dimanica populatiilor de ierburi.