Impactul Tehnologiei Asupra Mediului

Introducere:

Problema raportului dintre om si natura nu este noua, ea aparand din cele mai vechi timpuri, odata cu primele colectivitati umane. Insa, daca la inceput omul era supus naturii, de-a lungul timpului – prin forta cunoasterii, inteligentei si creatiei – omul s-a transformat pe sine transformand si natura conform necesitatilor sale. De multe ori, insa, aceasta transformare a fost facuta in defavoarea conditiilor normale de dezvoltare a vietii, desi progresele majore atinse in domeniile stiintei si tehnicii constituie dovada unor inalte performante ale muncii si creatiei umane. Utilizarea unor descoperiri stiintifice si a unor inventii tehnice in defavoarea omului si a raporturilor sale cu natura a determinat si determina degradarea mediului natural. Altfel spus, intreaga relatie dintre om si natura a suferit profunde transformari datorita faptului ca din neglijenta si ignoranta – uneori chiar din rea-credinta – prin actiunile sale necugetate, indreptate impotriva naturii, omul a ajuns sa devina autorul crizei cu care se confrunta mediul inconjurator, criza ce pune sub semnul intrebarii propria sa supravietuire. Ca suport al vietii, mediul natural a imprimat si continua sa imprime actiunilor de lupta numeroase particularitati.

Cateva din caile principale prin care tehnologia moderna a contribuit la degradarea si alterarea prin poluare a mediului ambiant sunt urmatoarele:

- Practicile agricole rezultate din cultivarea pamantului,drenarii mlastinilor, iriigarii, aplicarea insecticidelor si erbicidelor.

- Procedeele de productie industriala rezultate prin eliberarea de substante in atmosfera de catre uzine sau alte centre.

- Producerea si utilizarea energiei cu efect negativ asupra mediului ambiant cum ar fi distrugerea solului,poluarea atmosferei si a apei inclusiv prin aparitia ploilor acide si efectul de sera.

- Sistemul de transport in special transportul auto care produce distrugeri ale solului prin crearea de autostrazi,produce poluare prin gazele de esapament, zgomot si reducerea drastica a rezervelor de combustibili fosili(in special petrol).

- Impactului turismului asupra mediului;

- Actiunea de desconsiderare a configuratiei mediului natural in cazul luptelor care s-a amplificat odata cu evolutia mijloacelor de lupta;

- Urbanizarea;

Impactul agriculturii cu mediul

Agricultura a devenit un generator de agenti poluanti pentru mediu contribuind la degradarea si chiar la distrugerea unor resurse materiale

regenerabile. Practicarea în anii trecuti a unei agriculturi intensive a dus inevitabil la poluarea solului si a apei prin utilizarea în exces a îngrãsãmintelor si pesticidelor astfel încât agricultura a ajuns din agent poluator victima a poluãrii.

Cele mai importante probleme identificate sunt: eroziunea solului cu folosinþã

agricola, poluarea chimica a solului si a apei, secãtuirea solului de humus si elemente nutritive, acestea având drept impact asupra producþiei agricole si mediului.

Folosirea nerationala a îngrãsãmintelor cu azot si fosfor a provocat eutrofizarea

apelor de suprafaþã si poluarea cu nitraþi a apelor freatice si de suprafatã.

Depozitarea necorespunzãtoare a dejecþiilor animaliere a condus de asemenea la impurificarea apelor cu nitrati.

Apare ca necesitate cresterea contributiei pozitive agriculturii fata de mediu

înconjurãtor , nevoia de reducere a poluãrii provocate de agricultura si adoptarea unei politici agricole în asa fel aceasta sã þinã cont de mediu.

Practicarea unei agriculturi ecologice presupune:

- pãstrarea si utilizarea eficienta a potenþialului genetic

- întreþinerea fertilitãþii solului cu cheltuieli minimale

- pãstrarea echilibrului ecologic în mediu ambiant

- asigurarea circuitului normal a substanþelor si folosinþã maximalã a deseurilor

- îmbunãtãþirea calitativa a pãmânturilor neproductive

- folosirea tehnicii si utilajelor adecvate

- perfecþionarea sistemelor tradiþionale de obþinere a produselor agricole

Agricultura ecologicã

Agricultura ecologica certificata este un sector nou în România, constituind una din caile de dezvoltare pentru asigurarea unei agriculturi durabile. Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, care vizeaza spatiul rural si asigura cadrul implementarii programului SAPARD, are ca obiectiv strategic dezvoltarea durabila a sectorului agroalimentar, în strânsa legatura cu protectia mediului si conservarea resurselor naturale.

Aplicarea unor noi practici agricole, bazate pe cele mai avansate cunostinte

stiintifice în domeniul tehnologiilor, mai ales a celor ecologic valabil, este o cerinta majora a promovarii agriculturii durabile. De aceea, a aparut necesitatea elaborarii, dar si a implementarii în practica a unor coduri de buna practica agricola. Însusite de fiecare producator agricol si implemenate corect, practicile agricole respective pot contribui atât la obtinerea unor productii calitativ superioare si rentabile, cât si la conservarea mediului ambiental, cu limitarea consecintelor ecologice nefavorabile la nivel national, regional,local, pe termen scurt sau mai lung.