Inflatia

Imagine preview
(7/10)

Acest referat descrie Inflatia.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 5 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 2 puncte.

Domeniu: Ecologie

Extras din document

Termen larg folosit pretutindeni, inflaţia continuă să rămână insuficient conturată. Este unanim acceptat punctul de vedere că procesul inflaţionist a apărut cu mult înainte ca ştiinţa economică să fi apărut, însă teoria inflaţiei s-a conturat mult mai târziu decât ştiinţa economică.

Cel mai adesea, procesul inflaţionist este identificat cu mişcarea crescătoare a preţurilor. Rolul determinant în analiza preţurilor aparţine conceptului de preţuri relative: preţul portocalelor exprimat în cantitatea de mere schimbată cu kilogramul de portocale, preţul caselor exprimat în automobile şi aşa mai departe. Dacă luăm în considerare preţurile relative, situaţia în care preţurile în general cresc este, de fapt, un nonsens. Dacă, de exemplu, preţul portocalelor exprimat în mere creşte, atunci preţul merelor exprimat în portocale scade, odată ce unul este inversul celuilalt. Dacă o casă „costa” două automobile iar acum „costă” patru, atunci preţul caselor exprimat în automobile s-a dublat, în timp ce preţul automobilelor exprimat în case s-a înjumătăţit.

Cei care deplâng inflaţia, spunând că „toate preţurile cresc”, vorbesc despre modificarea preţurilor monetare, adică a preţurilor bunurilor exprimate în bani. În condiţii de inflaţie, preţurile bunurilor măsurate în alte bunuri pot avea orice evoluţie, însă preţurile monetare sunt întotdeauna în creştere.

Dacă preţurile unuia sau mai multor bunuri cresc, motivul poate consta în anumite conjuncturi nefavorabile, cum ar fi o recoltă proastă de mere sau un incendiu ce a distrus jumătate din locuinţele din oraş. Dacă preţurile monetare ale majorităţii bunurilor cresc, atunci este evident că sursele acestor evoluţii nu sunt legate de bunuri, ci de banii în care preţurile lor sunt exprimate. În loc să spunem că s-a produs o creştere generalizată a preţurilor, putem spune că valoarea banilor a scăzut: cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi procurată cu o unitate monetară a scăzut. Dacă preţul monetar al merelor creşte de la 0,50 cenţi la 1$, înseamnă că preţul dolarului exprimat în mere a scăzut de la 2 la 1, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare a banilor s-a diminuat.

Aceasta înseamnă că inflaţia este fenomenul potrivit căruia preţul bunurilor creşte în raport de bani (etalonul de măsură a valorii) iar preţul banilor scade în raport cu toate bunurile în care acesta poate fi măsurat.

Preţul banilor. Preţul banilor este determinat, ca oricare alt preţ, de raportul dintre cerere şi ofertă. În mod fundamental, cererea de bani – adică masa bănească pe care indivizii aleg s-o deţină – depinde de două preţuri:

- în primul rând, este vorba de preţul banilor (valoarea banilor); cu cât este mai mare puterea de cumpărare cu atât vor fi mai mici cantităţile de bani pe care indivizii doresc să le deţină;

- în al doilea rând, cererea de bani depinde de costul deţinerii banilor, adică de rata dobânzii în funcţie de care este adoptată decizia de păstrare a banilor; cu cât rata dobânzii este mai mare, cu atât este mai costisitor să deţii bani.

Diferenţa dintre preţul banilor şi costul deţinerii lor este crucială pentru a înţelege cum se formează nivelul general al preţurilor, confuzia dintre aceste două noţiuni fiind cauza multor erori economice. Preţul banilor poate fi privit ca un cost de oportunitate: la ce trebuie să renunţi pentru a obţine bani. Cu cât nivelul general al preţurilor este mai ridicat, cu atât este mai scăzut preţul banilor.

Atunci când pe piaţă schimbul îmbracă forma trocului, unele preţuri vor creşte, iar altele, în mod necesar, vor scădea. Nu ne putem imagina o situaţie în care toate preţurile să crească deoarece preţurile unor bunuri reprezintă inversul preţurilor altor bunuri.

Într-o economie în care schimbul se efectuează prin intermediul banilor, situaţia în care toate preţurile monetare vor creşte este mai uşor de imaginat. În acest context, preţurile bunurilor reprezintă cantităţile de bani obţinute în schimbul unei unităţi din bunurile oferite. În mod corespunzător, preţul banilor reprezintă cantitatea de bunuri obţinută în schimbul unei u.m.

Devine evident că sursa creşterii preţurilor monetare din economie se găseşte în analiza cantităţii de bani. Dacă aceasta se dublează atunci aceeaşi cantitate de bunuri economice se tranzacţionează prin intermediul unei cantităţi duble de bani. În consecinţă, preţurile bunurilor se dublează, iar preţul banilor se înjumătăţeşte. Aceasta înseamnă că interpretarea inflaţiei prin prisma creşterii tuturor preţurilor din economie poate să conducă la apariţia unor erori în analiza fenomenului inflaţionist.

Corespunzător doctrinelor şi analizelor monetariste, inflaţia este întotdeauna şi pretutindeni, un fenomen mai rar şi nu poate inflaţie în absenţa creşterii ofertei totale de bani din economie. Tocmai de aceea există economişti care apreciază definiţia corespunzătoare a inflaţiei ar trebui că includă, în mod necesar, creşterea ofertei de bani.

Fisiere in arhiva (1):

  • Inflatia.doc

Alte informatii

Inflatia date concludente