Influența antropică asupra solurilor Județului Olt

CARACTERIZAREA JUDEŢULUI OLT

Situat în sudul tãrii, pe cursul inferior al râului care i-a dat numele, judeţul Olt face parte din categoria judeţelor riverane fluviului Dunãrea. Este traversat de meridianul 24 grade longitudine esticã pe linia localitãţilor Iancu Jianu Baldovineşti şi de paralela 44 grade latitudine nordicã în partea de sud pe linia Vlãdila Scãrişoara, mãsurând 138 Km pe direcţia nord-sud şi 78 km pe direcţia est-vest. Ca poziţie istorico-geograficã, face parte dintre vechile provincii istorice Oltenia şi Muntenia, având o legãturã permanentã cu vestul tãrii, cu Banatul pe Valea Dunãrii şi cu Transilvania pe Valea Oltului. În sud are portul dunãrean Corabia. Suprafaţa totală de 5.498 kmp. (conform Anuarului Statistic al României -1998), reprezentând 2,3% din teritoriul ţării, situează judeţul pe locul 22 la nivelul României ca suprafaţă. Din punct de vedere al populaţiei, judeţul ocupă locul 18 cu 489.274 locuitori (2002), având o densitate de 89 locuitori/km². Spre nord se învecineazã cu judetul Vâlcea, în est cu judeţele Argeş şi Teleorman, la vest cu judeţul Dolj. În partea de sud, pe o lungime de 47 km, Dunãrea face hotarul ţãrii cu Bulgaria.

Cadrul fizico-geografic: structura geologică şi relieful

Din punct de vedere tectonic, partea sudică a judeţului are ca fundament Platforma Moesică (Prebalcanică), iar partea nordică, zona de orogen, carpatică, cazută în trepte. Peste acest fundament se află o cuvertură de depozite sedimentate cu înfăţişări variate. Partea superioară a acestei cuverturi corespunde neogenului şi cuaternarului, prezintă o serie de structuri petroliere, paralel cu cutele subcarpatice, cum sunt cele de la: Ciureşti, Potcoava, Iancu Jianu, Oteşti, etc. Cuaternarul formează cuvertura superficială cea mai extinsă, în cadrul căreia se deosebesc o serie de complexe litologice, complexul loessoid, ocupând cea mai întinsă suprafaţă. Formele de relief ale judeţului aparţin celor două mari unităţi, respectiv, Podişul Getic în partea de nord, care ocupă o treime din suprafaţă şi Câmpiei Române, în sud, căreia îi revin două treimi. Curba hipsometrică de 200m. marchează limita între cele două mari unităţi, trecând prin localităţile Balş, Piatra-Olt, Slatina, Corbu, de-a lungul căilor ferate. Deci cele două mari unităţi vin în contact fără denivelări accentuate, iar în cadrul lor se întâlneşte o gamă variată de forme de relief. La nord de localităţile amintite se desfăşoară subunităţile Podişului Getic, reprezentate prin Platforma Olteţului la vest de Olt şi Platforma Cotmeană, la est de Olt. În Platforma Cotmeana se întâlneşte cea mai mare altitudine de pe teritoriul judeţului, Dealul Dobrii, de 383 m, în apropierea loc. Sâmbureşti. În această parte intrefluviile au aspect de podişuri, Podişul Spinenilor, sau de culmi deluroase, Dealurile Alunişului, în nord-est, Dealurile Balşului, în nord-vest. Văile: Vedea, Vediţa, Plapcea, Dârjov, Teslui au dimensiuni mai reduse, dar în cadrul lor se pot deosebi lunci şi chiar terase. De-a lungul acestora, satele sunt mult mai numeroase decât pe interfluvii, unde apa freatică se află la adâncimi mari. În zona de tranziţie între Podişul Getic şi Câmpia Română se întâlnesc Cămpul Slatinei şi Câmpul Cărbunarilor, puţin fragmentate, fără aşezări omeneşti. În cadrul câmpiei interfluviale, anumite câmpuri au altitudini cuprinse între 100-180 m, având o fragmentare redusă.

Câmpia Romanaţi este prezentă pe teritoril judeţului prin partea estică. Văile seci şi paralele imprimă reliefului un aspect vălurit, la înlăturarea monotoniei mai contribuid şi numeroase gorgane sau micile ochiuri de apă ale iazurilor.

Câmpul Boianu- reprezintă cea mai mare parte a interfluviului Vedea-Olt. Acesta se impune prin abruptul vestic care domină Valea Oltului, fiind însoţit de o puternică linie de izvoare care alimentează toate setele la sud de Drăgăneşti-Olt. Înclinarea este foarte redusă; de aici meandrarea accentuată a văilor din bazinul superior al Călmăţuiului, care însă are izvoare aici. Se mai remarcă numărul mare de crovuri (depresiuni în loess), în care s-au format lacurile şi gorganele. Văile principale au lunci şi trepte bine conturate - Dunărea, Oltul, Olteţul şi Vedea- şi delimitează interfluvii largi.

Valea Dunării, orientată vest-est, are un evident caracter aximetric, cu versantul drept înaltşi abrupt, care domină malul românesc jos şi cu terase întinse. Albia Dunării are înălţimi cuprinse între 1 – 1,5 km. şi se bifurcă în numeroase braţe, care închid ostroave, cum sunt: Păpădia, Grădiştea, Dragaveiu. Lunca ajunge la o lăţine de 8-9 km. în dreptul localităţii Potelu şi se îngustează mult în dreptul loc. Corabia.Terasele se desfăşoară ca trepte bine delimitate până la marginea Câmpului Leu-Rotunda, cu altitudini de 15 - 20 m., 30 – 50 m, 50 – 80 m, terasa cu alititudine de 15-20m, numită după principala localitate Corabia, fiind cea mai extinsă.

Valea Oltului reprezintă o adevărată axă a teritoriului judeţului şi se caracterizează prin aceeaşi aximetrie morfologică: versantul stâng înalt şi abrupt, iar cel drept prelung şi cu terase întinse. Albia Oltului este mărginită de diguri puternice care împreună cu barajele alimentează lacuri de acumulare: Strejeşti, Arceşti, Slatina, Ipoteşti, Drăgăneşti, Frunzaru, Rusăneşti, Izbiceni.

Terasele Oltului se remarcă prin întinderi mai mari pe partea dreaptă a văii, începând din nordul judeţului până în Dunăre şi prin limitarea lor până la Drăgăneşti pe partea stângă unde sunt bine dezvoltate terasele înalte: Cotmeana 80-90 m şi Slatina 50-60m. Terasele medii sunt reprezentate numai printr-o singură treaptă, terasa Caracal, care este cea mai eytinsă din judeţ. Terasele inferioare apar ca făţii înguste înfăşurate sub formă de evantai la sud de Valea Tesluiului, fiind numite Hotărani şi Stoeneşti, Ajungând până la Stoeneşti şi Corabia.

Valea Olteţului este mult mai îngustă în cuprinsul dealurilor, lărgindu-se mult în aval la Balş, în cadrul câmpiei. Lunca atinge 3-4 km ca lăţime, fiind intens aluvionară şi având aspectul unei terase de luncă.

Valea Vedei prezintă o luncă largă şi o albie meandreată foarte intens aluvionată, cu aspect de terasă aluvionară (3-5 m) şi alte două terase joase 8-10 m şi respectiv 12-15m. Acelaşi aspect morfologic prezintă văile afluente Vediţa şi Plapcea.

Valea Tesluiului de Reşca este paralelă cu Valea Olteţului şi se remarcă printr-o albie minoră destul de meandrată cu luncă şi terase joase bine dezvoltate.

Clima este temperat-continentală, mai umedă în partea de nord şi mai aridă în partea de sud. Punctul cel mai friguros este la Caracal datorită curenţilor reci din estul Câmpiei Române care îşi au punctul terminus în această zonă, iar punctul cel mai călduros este la Corabia. În luna iulie, judeţul Olt este delimitat la nord de izoterma de 220 C, iar în sud de izoterma 230 C. În luna ianuarie, temperaturile medii au valori medii de -2,70 C-Slatina, -3,10 C şi -2,50 C la Corabia.Temperaturile maxime s-au înregistrat in luna august şi au variat între 40,5 0 C-Slatina şi 420 C la Corabia. Minime absolute s-au înregistrat în luna ianuarie, fiind cuprinse între -310 C-Slatina şi -320 C la Corabia. Durata intervalului anual fără îngheţ este cuprinsă între 199 de zile la Slatina şi 213 zile la Corabia.