Iradierea Naturala

Imagine preview
(7/10)

Acest referat descrie Iradierea Naturala.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 6 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: maxim a

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Ecologie

Extras din document

REZUMAT

Prin radiaţii se înţelege, în general, un proces în care o sursă emite energie şi aceasta se propagă în mediul înconjurător.

Sursele de iradiere externe (aflate în afara organismului uman), la rândul lor pot fi de origine extraterestră, în acest caz este implicată radiaţia cosmică, sau de origine terestră, adică radiaţiile emise de radionuclizii din scoarţa pământului, din aer, apă şi din materialele de construcţii.

Sursele de iradiere din interiorul organismului sunt reprezentate de radionuclizii ajunşi în organism prin inhalare, ingerare şi pe cale cutanată, sau prin injectare în scop diagnostic sau terapeutic.

Dintre sursele de iradiere ponderea cea mai mare o are radonul (54%).

Riscurile pe care le comportă chiar nivelele scăzute de radiaţii nu trebuie să fie neglijate şi în ultimul timp ele constituie obiectul unor studii efectuate în cadrul unor programe internaţionale de cercetare.

Cuvinte cheie : radiaţii, surse, riscuri, radionuclizi, radioactivitate, studii.

Prin radiaţie se întelege, în general, un proces în care o sursă emite energie şi aceasta se propagă în mediul ce înconjoară sursa, sau, pur şi simplu, radiaţia defineşte energia implicată în acest proces . Unele substanţe au proprietatea de a emite spontan energie şisau particule subatomice, o proprietate corelată cu instabilitatea energetică a nucleelor radioizotopice pe care le conţin. Un nucleu instabil se va descomune spontan, se va dezintegra prin emisie de radiaţii nucleare (corpusculare sau electromagnetice) ajungând într-o configuraţie mai instabilă. Cele mai familiare exemple de radiaţii nu sunt însă radiaţiile nucleare, nepercepute direct de simţurile noastre, ci lumina (radiaţia electromagnetică) şi sunetul (radiaţia acustică). Atât radiaţiile electromagnetice, cât şi radiaţia acustică sunt descrise în mod obişnuit ca unde. Ele au un domeniu specific de frecvenţă şi intensităţi. Radiaţiile elecromagnetice de diferite frecvenţe sunt tratate ca pachete de cvasiparticule de energii discrete, numite fotoni. Dar radiaţiile pot avea naturi diferite, în funcţie de procesul şi sursa ce emite energia radiantă, şi pot consta într-un flux de particule sau un flux de unde. (Viorica Simon, 2004).

Hall (1995) a constatat că sursele naturale de radiaţii sunt prezente încă de la formarea Pământului. Viaţa pe Pământ s-a dezvoltat în prezenţa radiaţiilor de fundal. Nu este nimic nou, inventat de om.

(Viorica Simon, 2004). Ansamblul surselor naturale de radiaţii provoacă iradierea organismului, având o contribuţie bine cunoscută şi care s-a păstrat în limite destul de restrânse pe toată durata de existenţă a speciei umane. Iradierea organismului datorată surselor naturale de radiaţii se numeşte iradiere naturală.

Populaţia umană, ca de altfel toată biosfera a fost şi continuă să fie expusă inevitabil la doze mici de radiaţii ionizante provenind din surse naturale. Studiile epidemiologice efectuate în diferite zone din lume au evidenţiat grupuri mari de oameni expuşi la doze de radiaţie nucleară de 3-4 ori mai crescute decât doza medie pe glob, de exemplu în unele regiuni din India, China, Japonia sau Brazilia. Până în prezent nu s-a constatat însă o incidenţă crescută a cazurilor de cancer sau a altor forme de îmbolnăviri la aceste populaţii.

Comisia Internaţională pentru Protecţie Radiologică (CIPR) consideră că se poate accepta pentru umanitate o valoare limită de expunere la radiaţii ionizante corespunzând la dublul dozei medii la care omul e expus în condiţii naturale, ceea ce presupune că specia umană este adaptată la iradierea existentă în prezent în mediul său de viaţă.

Totuşi, riscurile pe care le comportă chiar nivelele scăzute de radiaţii nu trebuie să fie neglijate şi în ultimul timp ele constituie obiectul unor studii efectuate în cadrul unor programe internaţionale de cercetare.

Foto 1

Satelit NASA

În foto1 putem vedea satelitul din cadrul NASA (National Aeronautics and Space Administration), care este resposabil de măsurarea radiaţiilor emise de catre Soare spre Pământ.

Conform raportului publicat de Comitetul Ştiinţific al Naţiunilor Unite privind Efectele Radiaţiilor Atomice (UNSCEAR) (1993) dozele de radiaţii sunt tratate distinct pentru sursele de iradiere externe şi pentru cele interne. Aceste surse sunt reprezentate de: radon 54%, radiaţii cosmice 8%, radiaţii telurice 8%, iradierea internă 11%, aplicaţii medicale cu RX 11%, medicina nucleară 4%, bunuri de consum 3%, altele < 1%, potrivit măsurătorilor publicate în Statele Unite de National Council on Radiation and Measurement (NCRP) (1993). Sursele de iradiere externe sunt cele aflate în afara organismului uman. La rândul lor ele pot fi de origine terestră, şi în acest caz e implicată radiaţia cosmică, sau de origine terestră, adică radiaţiile emise de radionuclizii din scoarţa pământului, din aer, apă şi din materiale de construcţii. Sursele de iradiere existente în interiorul organismului sunt reprezentate de radionuclizii ajunşi în organism prin ingerare, inhalare şi pe cale cutanată, după cum putem vedea în tab.1, sau prin injectare în scop de diagnostic sau terapeutic.

Fisiere in arhiva (1):

  • Iradierea Naturala.doc