Lacurile litorale românești

Scopul lucrării este de a descrie lacurile litorale de la ţărmul Mării Negre, cu exemple, precum şi precizarea importanţei şi necesitatea protecţiei acestora.

După Breier, (1976), unităţile cuprinse în denumirea generică de lacuri litorale sunt:

Complexul lacustru :Razim-Sinoe,

Complexul lacustru :Taşaul - Gargalâc

Complexul lacustru :Siutghiol-Tăbăcăriei,

Lacurile:Agigea, Techirghiol, Costineşti, Tatlageac,

Mlaştinile şi obanele din apropierea Mangaliei

1.1 Geneza lacurilor litorale

Procesele care au dus la formarea lacurilor litorale.

După modul de formare aceste lacuri, sunt :

Lagunele marine

Sunt lacuri care însoţesc litoralul Mării Negre

Ocupă zonele joase depresionare ale uscatului, separate de cuveta marină prin cordoane de nisip.

Pot fi izolate de mare total sau parţial.

Limanele fluvio-marine

Sunt o consecinţă a îmbinării proceselor de eroziune fluviatilă cu procesele de eroziune şi acumulare marină .

Se întâlnesc pe malul Mării Negre.

Bazinul de recepţie

Condiţiile climatice

Condiţiile geologice şi hidrogeologice

Relieful bazinelor de recepţie ale lacurilor

Solurile şi vegetaţia din bazinele de recepţie

Intervenţia omului.

Viaţa în apă ,se desfăşoară sub forma a trei produse organice strâns legate între le şi care trec succesiv unul în altul:

Produsul primordial (plantele),

Produsul intermediar (animalele de pe fund împreună cu cele ce plutesc în masa apei)

Produsul final (peştii )

Factorul principal care hotărăşte biologia unui lac = TERMICA.

Viaţa în apele stătătoare se desfăşoară în perioada caldă a anului , venirea iernii, înseamnă sfârşitul plantelor superioare

Lumea animală este apărată de ingheţ prin pătura de gheţă de la suprafaţă

Peştii îşi continuă şi ei traiul într-un ritm mai încetinit ca vara. Singurul pericol natura ce-i ameninţă este asfixia, atunci când oxigenul solvit scade peste măsură.